vineri, 2 decembrie 2011

O iubire...

(V)


     Atunci mă simţeam vinovată. Nu era bine, era total greşit. Nu trebuia. Îmi încălcasem promisiunea, aceea de a nu intervine între tine şi familia ta. Încă nu înţelegeam prea bine de ce mi-ai dat mână liberă la sufletul tău, la sentimentele tale. Tu erai mai matur decât mine. Dacă ţineai la familia ta trebuia să mă opreşti, să mă trezeşti la realitate, dar nu ai făcut-o şi nici măcar acum nu pot să înţeleg de ce nu ai facut-o. Tu ai continuat să mă săruţi. Te sărutam şi eu, dar parcă vinovată. Nici măcar o dată nu mi-am pus problema că dacă acele fantezii ale mele   s-ar fi adeverit, ce aş fi făcut în acele momente. Erau fantezii. Erau iluzii. Aşa ceva exista doar în mintea mea, dar tu ai făcut ca fanteziile mele să prindă viaţă. În acele momente m-ai făcut fericită, dar eu mă simţeam vinovată. Eram confuză...Încă nu ştiam dacă te jucai cu mine, sau chiar simţeai ceva pentru mine...Mă gândeam că poate vrei doar o prospătură...Nu am avut curajul să te întreb nimic. Doar mă bucuram de atingerile tale, felul în care îţi umblau mâinile pe spatele meu mă făcea să mă excit....
Nici acum nu pot să-mi dau seama ce a fost în capul meu de m-am lăsat purtată de val şi am acceptat propunerea ta. Era mai mult decât ceea ce îmi imaginasem eu vreodată. Parcă visam...
     M-ai aşezat în pat şi m-ai sărutat pe gât. Mi-ai dezgolit umerii şi i-ai sărutat. Te-ai aşezat în pat lângă mine şi ai continuat să mă săruţi...Senzaţiile pe care mi le-ai creat atunci erau divine. Mă simţeam extraordinar. Mi-ai dat rochia jos doar atât încât să poţi 
să-mi mângâi sânii. Încă îţi mai simt mâinile încleştate pe sâni...acea privire înnebunitoare...acele săruturi...Deja încetasem să mă mai gândesc la altceva decât la acele senzaţii pe care le aveam. Eram fericită, chiar nu îmi mai păsa că pot să-ţi distrug familia...viaţa..totul. În acele momente m-ai făcut să uit toate lacrimile pe care le-am vărsat stând pe acel scaun...Toate acele pagini rupte...Toate acele ţipete...
Ai început să mă mângâi mai jos. Până la urmă mi-ai dat rochiţa jos...Te-ai uitat în ochii mei şi mi-ai spus: "E frumos, nu? E mai frumos decât ţi-ai imaginat, nu?". Simţeam că un răspuns la întrebarea ta nu îşi avea rostul aşa că am început şi eu să te mângâi, din ce în ce mai provocator. M-am uitat în ochii tăi. Se vedea că erai excitat...
Ţi-am luat sexul puternic în mână şi am început să-l mângâi uitându-mă în ochii tăi. După câteva minute în care 
m-ai lăsat să fac ce vreau din tine...m-ai ridicat şi m-ai aşezat în pat. Limba ta îmi dezmierda fiecare părticică din corp, mă făceau să mă zbat ca un peşte pe uscat. În momentul acela mă gândeam doar la ceea ce îmi ofereai tu, adică plăcere. În mintea mea nu mai exista nici o vinovăţie. Erai al meu acum. Nu îmi mai păsa dacă tu nu mă iubeai, dacă nu îmi împărtăşeai aceleaşi sentimente...Era totul mai bine decât mă aşteptasem să fie vreodată. 
Te-ai aşezat în pat, pe spate, iar eu stăteam deasupra ta. O simţeam în mine, parcă până în stomac. Îmi dădea dureri, aşa că am renunţat pentru un moment. M-am uitat în ochii tăi şi m-ai sărutat. Ai mai încercat de câteva ori mai uşor, până m-am învăţat. Era atât de mare încât simţeam cum pur şi simplu intra adânc în mine. Deja îmi plăcea. Mă obişnuisem. O făcusem şi mai înainte cu altul, dar parcă a ta era mult prea mare. Cu toate acestea ai înţeles că mă doare şi nu m-ai mai zmucit...Erai aşa de grijuliu. Toate acestea îmi dădeau un sentiment de protecţie, de siguranţă...dar în prezenţa ta...în mâinile tale... mă simţeam în siguranţă. În timp ce ne mişcam trupurile, mă uitam în ochii tăi. Îi aveai închişi. Nu ştiu la ce te gândeai. Eu sper că te gândeai la mine, la acel moment şi nu la nevasta ta....




*Urmează...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.