luni, 14 mai 2012

Pupăza din pod

Cred că nu e persoană care să nu cunoască Amintirile din copilărie ale lui Creangă şi mai ales "Pupăza din tei"...Ehh..din asta m-am inspirat şi eu când am ales titlul acestei postări.

De foarte mulţi ani bunicii mei au în pod cuiburi de vrăbii, grauri şi pupeze. Toate păsăricile astea  întră în  pod printr-o crăpătură aproape de streaşină. Nimeni nu le-a făcut nimic, le-a lăsat acolo...Anii au trecut, păsăricile îşi tot depun ouăle acolo, ies puii...şi nimeni nu se bagă pe ele..

În week-end am fost la ţară iar patul în care am dormit e amplasat fix deasupra cuibului în care stau pupezele...
Nimic deranjant...decât faptul că pupezele alea mari se trezeau cu noaptea-n cap şi se duceau la adunat râme, gândaci sau ce mănâncă pupezele...Şi nu se ducea doar una, ci se duceau trei...Cred că mă-sa, ta-su şi ceva mătuşă...bonă sau bunică. Şi cum oricărui pui îi e foame, se duceau alde mă-sa, ta-su, mătuşă-sa, bona poate chiar bunica să caute mergătoare pentru pupezele cele mici.
Precizez faptul că în week-end-ul ăsta chiar i-am înţeles supărarea lui Nică...Asta în prima dimineaţă, adică sâmbătă dimineaţa...şi că nu e chiar aşa o plăcere să înceapă să cânte pupăza aia dis-de-dimineaţă când tu ai chef de somn.

În a doua dimineaţă, dormeam eu aşa de bine...chiar dacă afară bătea vântul de rupea...Şi aud dintr-o dată...pu-pu, pu-pu, pu-pu...Veniseră pupezele alea mari. De parcă altceva mai bun de făcut nu aveau...Mrr...mă întorc cu faţa în sus...şi cum stăteam eu aşa în încercarea de a adormi la loc, aud un zgomot pe pernă...Ehh..nu mai deschid ochii să mă uit ce e...Eram aşa între vis şi realitatea...când începe să-mi ţipe o pupăză mică la ureche.
"Am sărit din pat cum părăsesc puricii blana"...şi iniţial voiam să îi dau o palmă pupezei junior...da' m-am răzgândit din mai multe motive:
                   1. Era mic/mică
                   2. Dacă îi dădeam una, cred că murea
                   3. Arăta atât de oribil...era un monstru mic cu pene, cioc lung şi o imitaţie de creastă...Arăta urât....
După ce m-am mai dezmeticit  şi i-am închis ciocu' lu' ăla micu, am încercat să-mi dau seama cum de a căzut urâţenia aia din pod. Iniţial am crezut că i-o fi făcut  mă-sa brânci din cuib că era prea urât, dar nu...era prea frumos să fie adevărat...
Cum de a căzut ăla mic din cuib? Se exista o găurică mică în plafon, găurică care era amplasată  exact lângă cuibul pupezelor...Ăsta micu, urât şi agitat cum era, a căzut fix prin gaurica aia...Bine, dar nu e exclus să-l fi împins mă-sa, ta-su sau cealaltă rudă...sau chiar unu' din fraţii săi...

Găurica a fost astupată pentru a preveni astfel de accidente care pe viitor pot avea efecte nedorite, cum ar fi: ţipete de lungă durată, agitaţie, ţopăială...iar în cazuri mai rare chiar atac de cord, leşin,  şi chiar stop cardiac...


3 comentarii:

  1. Zappy!
    Ti-am răspuns la intrebarea ta, la mine pe blog, la postarea "N-ai tu treaba!".
    Keep it on!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si ai dus puiul de pupaza inapoi in cuib ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Normal că da, dar cred că se acomoda destul de uşpr cu puii de găină ai bunicii mele.

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.