Cuvinte folosite aiurea

*La început am vrut să mă leg doar de "te iubesc", dar mi-am dat seama că folosim chiar mai multe cuvinte aiurea.  

  Te iubesc!

De câte ori  nu ai auzit pe cineva spunând "te iubesc"? De câte ori nu ai spus tu aceste cuvinte? De câte ori nu ai auzit aceste cuvinte de la cei din jur? Tu spui acele cuvinte din inimă, le spui de umplutură sau le spui  pentru că ţi le cere cineva? De exemplu dacă eşti fată şi îi spui altei fete "te iubesc", asta nu înseamnă musai că o iubeşti, spui asta ca să-ţi arăţi oarecum afecţiunea faţă de ea... Sau poate că o iubeşti în adevăratul sens al cuvântului, dar asta deja e o excepţie.

Nu aş suporta să spun cuiva "te iubesc" dacă nu îl iubesc cu adevărat. Dacă iubesc pe cineva cu adevărat nu trebuie să-i spun că-l iubesc, trebuie să-i arăt asta. Cum? Prin gesturi, prin ceea ce fac pentru el, prin faptul că-i sunt aproape...Unii poate cred că deja încep că aberez pe aici, că iar m-am dat pe lângă Cola...că-s nebună, că nu am cunoscut dragostea până acum şi de aceea spun asta...dar nu. Nu măi, nu...eu nu văd exteriorizarea sentimentelor aşa...adică nu prin "te iubesc". Bine, poate vreodată spus aşa din inimă...dar nu repetat în fiecare zi, în fiecare oră, minut sau secundă. Şi eu pot să-i spun profului de chimie "te iubesc" (nu în faţă, desigur :D), pe când eu nu-l iubesc deloc.  Adică nu văd ce putere au aceste două cuvinte. Sunt doar cuvinte...Chiar dacă uneori cuvintele dor mai tare decât faptele, nu văd ce mare tragedie s-ar crea într-o relaţie dacă eu nu aş mai rosti aceste cuvinte...Şi eu o să-l iubesc pe proful de mate dacă-mi pune acolo o notă de trecere, dar asta nu înseamnă că îmi vine să-l sărut sau mai ştiu eu ce...Sunt cuvinte pe care le spunem, în mare parte, atunci când suntem fericiţi.

  Doamne, Dumnezeule!
Alte cuvinte pe care le folosim aiurea..."Doamne" sau "Dumnezeule". Nu ai auzit niciodată pe cineva spunând: "Dumnezeule (fată), cu ce eşti îmbrăcat(ă)?", sau "Doamne, Dumnezeule ce-i afară!", sau "Dumnezeule, am uitat să-mi fac tema la mate!". Pentru ce folosim aceste cuvinte în propoziţii care nu au nicio tangenţă cu religia? De ce-l implicăm pe Dumnezeu în treburile noastre? La chestia asta cu Dumnezeu era şi o poruncă..."Să nu iei numele domnului în deşert". E aşa sau nu e aşa? De câte ori nu luăm numele Domnului în "deşert"?  De prea multe ori. Deja ne-a intrat în subconştient folosirea acestor cuvinte. Nu vedem nimic greşit în folosirea unui "Dumnezeu" în ceea ce spunem. Poate unii cred că dacă folosesc aşa de des cuvintele astea sunt mai aproape de Dumnezeu sau mai ştiu eu ce...dar nici nu ştiu cât de mult se înşeală...

  Să mor eu!
Alte cuvinte folosite aiurea..."Să mor eu". Nu cred că aceste trei cuvinte nu le-ai auzit pe stradă, la TV, chiar poate le foloseşti şi tu..."Să mor eu de nu e aşa...", "Să mor eu...când am văzut-o p'aia..", "Să mor eu ce bună-i aia..."
Nu ştiu de ce folosim expresia asta, că oricum nu murim sau nu ne dorim asta. La fel ca şi restul şi astea ne-au intrat în cap...şi nu vor să mai iasă. Ne putem minuna/jura şi prin alte cuvinte, oarecum, mai normale şi care nu au o legătură directă cu doamna moarte.

Acum stăteam şi mă gândeam...Atunci când unul din colegii mei agitaţi nu stă cuminte, o profă are replica ei deja pregătită de vreo 2 ani pentru acel elev: "X-ulescu, treci la lecţie!!". Desigur că şi ei ia intrat în subconştient propoziţia asta...că de vreo 2 ani nu se întâmplă nimic cu X-ulescu, doar o repetă în fiecare oră.

Toate aste sunt ticuri verbale, dacă le pot numi aşa...Aşa cum eu am un tic de a da din picior atunci când sunt stresată sau mă plictisesc, aşa au şi restul ticuri atunci când deschid gura. Putem scăpa de ele dacă ne controlăm şi noi puţin. Oare înainte de a deschide gura nu-i mai bine să analizăm puţin ce cuvinte dorim să rostim?

Ar mai fi şi alte cuvinte pe care le tot aud într-un mod obsesiv...dar acum nu-mi vin în minte...Ce să-i faci?! Prea multă chimie răreşte neuronii...

În concluzie, îmi dă cineva dreptate sau mai bine mă duc dracului? (să nu zic la somn că-i destul de devreme).

*Ideea postului ăsta mi-a venit tot auzind pe cineva spunând "te iubesc", pe când nici ilustrul necunoscut nu ştie dacă e adevărat...