joi, 13 septembrie 2012

Cuvinte simple...


Îmi obosesc inima şi sufletul. Aştept ca acel momentul  să sosească. Vise până la lună şi la stele. Închid ochii şi sper... mă amăgesc. Dar sper... 
Să nu mă judecaţi, să nu mă sfătuiţi. Doar lăsaţi-mă să sper. 
Visez la ziua aceea în care mă voi pierde în ale sale braţe... 
Să-i gust dulceaţa de pe buze...
Poate sunt doar gânduri de om nebun... pierdut în valea viselor...
Şi sufletul meu petrece visând şi arzând în focul iubirii...
Mă prind în jocul cuvintelor simple şi mă las purtată...
Poate pentru unii cuvintele acestea sună a fantasmagorie...
Dacă Dragostea ţi-ar fi un prieten, ar fi unul imprevizil. Dragostea e şireată şi trebuie să ai grijă. Când te-ai aştepta mai puţin, atunci te poate lovi... Te poate urca pe cele mai înalte piedestale ale sufletului ca mai apoi să te facă să cazi...

    Îşi împletici braţele în jurul gâtului său, îi sărută buzele şi îi mângâie chipul. Îi şopti încet cât de dor îi fusese şi se lăsă purtată spre un nou început...

Un comentariu:

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.