Aberaţii d'ale mele..

     Da mă... şi cum ziceam Ispiraţia a plecat. Acum îs doar EU cu MINE. Noi două... pe lângă plopii fără soţ... Până la urmă, de unde să aibă plopii soţi?! Pentru că e un plop, doi plopi... deci masculin... şi dacă au soţ înseamnă că-s plopi gay :D. Nu?!
Vedeţi voi, e mai frumos când am Inspiraţia acasă.... adică cel puţin când am Inspiraţia acasă vă scutesc de chestii d'astea nesimţite. Dar voi să vă obişnuiţi cu mine aşa, că nu ştiu când îmi va reveni Inspiraţia...
    Păi... despre ce să vă povestesc? Ştiu că în utima perioadă am scris doar despre şcoală şi am postat şi poze (eu bag poze atunci când nu ştiu despre ce să scriu)... da' a cam venit momentu' să vă delectez cu nişte rânduri care nu au legătură cu şcoala. (Dacă vă e dor de şcoală... mâine voi scrie iar :P. Adică eu voi scrie fie că vreţi fie că nu...)
   Păi... în primu' rând vreau să vă povestesc despre o muscă cursofilă. Băi, am o muscă în casă. Cred că e un pui de muscă că-i mică... dar nici mică, mică ca muştele alea care trag la măseluţă. Aţi priceput, e un pui de muscă. Şi puiu' ăsta de muscă (aşa mic cum e el) cred că are fantezii cu micul meu cursor alb şi frumos. De ce trag această minunată concluzie? (Bine, o fi... n-o fi o concluzie... asta e) Deci, de ce spun asta? Pentru cî  puiu' ăsta de muscă mi se aşează pe monitor (că parcă-i la mă-sa acasă) şi se plimbă pe lângă cursor. Cre'că îl salută, îl pupă... (nah, iar a venit)... Băi, băi... prima dată am avut intenţia de a o ataca pe la spate. Adică a-i trage una mişeleşte când ea săruta cursoru', da' apoi mi-a picat bănuţu' (adică fisa măi)...dacă dau în muscă pe urmă tre' să fac pomană monitorului... Că dacă dau una în monitor (pentru a omorî musca, nu pentru că uneori simt că tre' să-i strâng pe nişte unii prin monitor...) îl stric. Şi deci... unde ajung?! Dacă nu omor musca? Adică fie că omor musca, fie că nu... eu tot "rănesc" monitorul. (Aşa am mai "rănit" eu unitatea... cu câteva picioare în tinereţile ei demult apuse... Când se bloca, îi aplicam una în partea stângă... şi încă una şi încă una şi încă una şi încă una (parcă zici că-s din reclama aia "proiectat să reziste", "proiectat să reziste", "proiectat să reziste"... sau cum era...). Acum a ajuns atât de sensibiloasă unitatea mea că numai dacă o mişti din locu' ei, mi se blochează calculatorul pentru câteva secunde şi se aude acel biiipp... (nu, nu spune nicio prostie) ). Văd că musca s-a liniştit...

Altă chestie.
Mă... eu stau la bloc. N-am avut noroc să stau la curte să deţin şi eu pisică/câine (că deh, ai mei nu vor animal la bloc... mdea...). Şi cum eu nu-s mai norocoasă decât restu' trăitorilor la bloc, am vecini. Şi când zic că am vecini, nu o zic cu bucurie... ci o zic: "La dracu' să-i ia, am vecini...".
Ai mei tre' să strângă nişte semnături de la câţiva vecini pentru o operaţiune ultrasecretă. Deci operaţiune ultrasecretă... dacă vă spun, tre' să vă omor pe urmă...
Şi se duce mama cu listuţa pe la vecini... Şi ajunge mama la o vecină... Îi deschide uşa mamei şi cică:
Vecina: "Nu, nu contribui cu nimic."
Mama: "Dar nu trebuie... să... "
Vecina: "Nu mă interesează nicio chestie despre biserică..."
Mama: "Dar nu..."
Vecina dă să închidă uşa.
Mama: "Staţi puţin. Sunt vecina de la etajul 4... Vreau o semnătură pentru bla-bla-bla..."
Vecina: "Aaaa... biinee..."

Alţi vecini...
Mama: "Bună ziua!"
Vecina: "Bună ziua!"
Mama: "Aş vrea să-mi semnaţi... bla-bla-bla..."
Vecina: "Aaa... doriţi semnătură?! Ce fel de vecini suntem noi... trecem unu' pe lângă altu' şi nu ne salutăm?"
Mama: "Dar cum nu vă salut când treceţi pe lângă mine? Dumneavoastră vă faceţi că plouă..."
Vecina: "Daa.. ce să zic..."
Să mai zic că-i venea mamei să o strângă de gât p'aia?!

Alt vecin.
Mama: "Bună ziua!"
Vecinu: "Bună ziua!"
Mama: "Sunt vecina de la 4, aş dori o semnătură pentru bla-bla-bla..."
Vecinu: "De unde?"
Mama: "De la 4, vis-a-vis de X..."
Vecinu: "Nu cunosc..."
Mama: "Cum adică?!!!!"
Vecinu: "Nu ştiu cine eşti... " 
Mama: :| :| :| :| :| :| :| :| :|

Nu, vecinu' nu glumea. Acum am ajuns la concluzia că are pierderi de memorie... Asta explică şi de ce duce gunoiul cam de vreo 5-6 ori pe zi...

Am nişte vecini tare simpatici. Mai ales ultimul prezentat. Adică mă gândes cu cu o simpatie ieşită din comun la faptu' că poate o vrea omu' să aprindă aragazu' da' uită să aprindă şi chibritu' (sau ce foloseşte el acolo) sau să apese pe butonel... şi uite aşa... mă gândesc eu cu simpatie că o să învăţ să zbor :|.