Cuvinte rătăcite.. uitate

    "O zi plictisitoare, ca de obicei. Nimic special. Matematică, fizică, chimie... toate acestea sunt egale cu Bau-Bau sau chiar Baba Cloanţa. Niciodată nu se întâmplă ceva spectaculos la şcoală. Nimic! M-am săturat! Gata! Parcă zici că sunt un mic robot. În fiecare zi fac aceleaşi chestii: trezit-spălat-plecat la şcoală-stat la şcoală 6 ore-venit acasă-mâncat-teme-spălat-culcat. Deci gata! Vreau să schimb ceva. Trebuie! Abia aştept să scap de şcoală. O să vină şi ziua aia... o să vină... După, nu vor mai exista şcoli, profesori şi cataloage... Totul va fi muulltt mai binee...!!
     Pentru a nu mai exista şcoli avem nevoie de Moş Crăciun (se ştie că el călătoreşte în toată lumea doar într-o noapte). Îl abordăm pe Moşu' ăsta şi îi spunem că dacă ne ajută nu o să-i mai cerem cadouri timp de... ăă... vreo 3-4 ani aşa (mai pune şi el un ban deoparte de-o vacanţă, pentru înmormânatare... ce atâţia bani aruncaţi pe materiale pentru făcut jucării...).
Şi dacă Moş Crăciun vrea să ne ajute, atunci o să-l rugăm frumos şi din toată inimioara noastră... să dea foc la şcoli sau să le arunce în aer... sau... să le facă să dispară de pe faţa Pământului...
Uff..."


"Fă-mă să zâmbesc. Nu încerca să mă schimbi, doar fă-mă să zâmbesc.
Zâmbesc, trăiesc, respir, visez... învăţ să plâng.
Un zâmbet face cât o mie de cuvinte...
Zâmbeşte-mi!"


Le-am găsit scrise pe nişte foi într-o carte şi m-am gândit să le scriu şi aici...