sâmbătă, 30 martie 2013

Schimbatul orei

            Băi, am să vă dau o veste care vă va lovi direct în piept, la inimă... apoi la ficat, apoi la plămâni... şi pe la alte organe. O să o spun direct: se schimbă ora, adică dormim mai puţin. Adică în loc să mă trezesc la 5, o să mă trezesc la 6. Super!
            Şi stăteam şi mă gândeam la evenimentele ce se petrec în nopţile în care se schimbă ora. (Nu ştiu dacă se fac nunţi în perioada asta sau în perioada în care se dă înapoi ora... dar măcar să ne imaginăm). Cică ora se schimbă între 3-4... Să ne gândim aşa...
Ora de vară:
E trecut de ora 12 noaptea (să zicem că e ora 2 şi puţin...) şi pam-pam: " Doamnelor şi domnilor... s-a furat mireasa. "
Ce se întâmplă dacă hoţii prind ora schimbării? Înseamnă că îşi vor lua o mare bătaie de la mire. Pleacă la 2 şi se întorc la 4, chiar dacă au stat numai jumătate de oră... Dar privind partea bună a lucrurilor (din punctul de vedere al mirilor, că al rudelor de pe la ţară spre exemplu... nu e chiar bine, că a mai rămas puţin " JâBi " pe fundu' sticlei şi nu se cade să rămână acolo, se expirează) nunta se va termina mai repede şi vor dormi şi ei liniştiţi (desigur dacă au scos banii măcar să achite meniurile, dacă nu... se poate dona un rinichi, o bucată de ficat...).

Plăcerea de a merge la ţară

               Şi iar mă existez ca orice fiinţă în perioada aia din zi, acea perioadă în care te uiţi pe tavan şi te gândeşti la data morţii vecinei de vizavi. Dar să nu uităm zicala aia: " Nu dori moartea cuiva..." sau nu, parcă era asta: " Să nu săpi groapa altuia, că o să cazi singur în ea " sau mă rog, era ceva în genu' ăsta.
               Trecând peste partea de introducere (acum urmează intriga, apoi punctul culminant), mă gândeam de ce nu mă mai duc în vizită aşa de des la bunici împreună cu părinţii mei...
Păi e simplu.
E frig.
E noroi.
Urăsc babele şi moşii din satul ăla.
               Nu ştiu cum stă treaba la alţii (fericiţi cei ce au bunicii la oraş), dar la mine treaba stă aşa:
" Iote, vin ăia de la (se precizează oraşu'), a lu' (se precizează numele bunicului/bunicii). Hai să ne uităm ce i-au/le-au adus lu' (se precizează numele bunicii/bunicului/bunicilor)."

vineri, 29 martie 2013

Puţină motivare

              Merg încet şi mă tot uit înapoi. Mă uit după tine... aş vrea să fii în spatele meu. Par speriată. Sunt speriată!
              Vreau să te strâng în braţe şi să mă simt în siguranţă. Vreau să simt asta. Dar pentru a obţine orice pe lumea asta nu e de ajuns "să vreau", trebuie "să lupt" şi "să obţin". Nimeni nu-mi dă nimic. Nici tu, nici ei, nici nimeni. 
              Îmi e frig, chiar dacă soarele îşi aruncă razele calde pe pământ asupra mea dorindu-şi să mă încălzească. Dar nu va reuşi. Nu azi.
             
              Poate că de multe ori te gândeşti că nu ai niciun rost pe lumea asta, că nimeni nu te iubeşte, că nu îţi vei găsi nimic de făcut, că totul e în zadar, consumi aerul degeaba... dar gândeşte-te că nu eşti singurul. Măcar ieşi puţin din cercul tău, păşeşte dincolo de zidurile groase ale propriului castel, inspiră aerul curat... şi analizează totul. Găseşte-ţi motivaţia pentru a trăi şi secunda următoare. Nu-ţi spune că totul e pierdut. Totul va fi pierdut atunci când sufletul se va despărţi de corpul tău, până atunci nu ai dreptul să nu speri că într-o zi totul va fi bine, că vei reuşi să faci tot ce vrei, că vei reuşi. Nu te descuraja. Nu ai de ce. Nimeni nu e perfect. Nimeni nu e bun la toate. Toţi facem greşeli, toţi avem zile mai proaste, tuturor ni se întâmplă câte un necaz, toţi ar trebui să ne facem un drum în viaţă. Nu contează că e cu denivelări sau gropi... dar peste ani, când ne vom uita în urmă... măcar să spunem: "Am încercat şi am făcut, cât de bine am putut eu, lucrul x."

Cum să te pui bine cu vecinii

            Vine o perioadă în (fiecare) zi în care începi să te plictiseşti şi de la atâta plictiseală chiar nu mai gândeşti raţional (bine, nu că ai gândi vreodată... dar nu vrei să recunoşti asta şi acum te simţi lezat că tocmai ce ai citit acest adevăr... dar heeeii, dinozaurii nu există!). Şi pentru că nu mai gândeşti cum trebuie, începi să te gândeşti la toate prostiile posibile şi imposibile.
            Adică se zice că gândacii rezistă şi la o explozie nucleară şi tu începi să te întrebi: " Atunci ce mama naibii se află în recipientul ăla? Două explozii nucleare? "
Te mai gândeşti la faptul că tu deşi abia aşteptai ca vecinii de sub tine să bage divorţ (certuri în fiecare seară, apoi mutat mobila)... nu s-a întâmplat asta până acum. Şi stai şi te gândeşti la alte motive pentru care ar vrea cineva să mute mobila aproape în fiecare miez de noapte. Adică nah, dacă nu bagă divorţ, atunci de ce mută mobila? Aleargă după gândaci? Vor să facă muşchi? Schimbă locul mobilei pentru că nu le place cum stă? Îşi aranjează camera în mod feng shui?

miercuri, 27 martie 2013

Dragul meu...

            "Ştii, mi-am amintit că nu ţi-am mai scris nimic de ceva vreme. Nu, nu am uitat de tine... nu am cum să uit de tine. Aş vrea să am multe să-ţi spun, dar nu am. Vreau să-ţi spun doar că... nu, nu are importanţă."
             Aşa sunau gândurile ei... Lăsă stiloul pe masă şi atinse bucăţica de foaie. Îşi întoarse privirea spre fereastră şi inspiră adânc. Se lăsă mângâiată de adierea uşoară ce tocmai îşi făcuse loc în camera ei. Închise ochii şi îşi contură buzele cu vârful degetelui arătător, apoi îşi muşcă uşor buza de jos. Îşi dorea ca el să se furişeze în spatele ei, să-i acopere ochii, iar ea să ghicească cine e. Îşi dorea ca el să o sărute pe gât şi să-i spună că e frumoasă, să o alinte şi să o ţină în braţe. Dorea să se plimbe pe străzile pustii, în puterea nopţii, cu el, să-l ţină de mână şi să râdă împreună cu el. Îşi dorea să-i sară în braţe şi să-l sărute.
              Deschise ochii, luă stiloul în mână şi notă pe foaia goală:

" Dragul meu,

                Nu ştiu cum să încep, e prima scrisoare pe care ţi-o scriu... dar vreau să-ţi spun că locul tău special din inima mea nu l-a ocupat nimeni. Îmi doresc să te fac să zâmbeşti în continuare, să uiţi de griji atunci când te vei uita la mine şi să vii să mă săruţi... Aş vrea să mai stau în braţele tale şi să mai povestim, să te aud vorbind, să-ţi aud vocea... 
               Te vreau, te visez... nu te simt. Eşti acolo, departe. Mă uit la cea mai strălucitoare stea de pe cer şi mă gândesc că, poate, şi tu te uiţi la ea exact în acest moment... poate chiar te gândeşti şi la mine, la fel cum şi eu mă gândesc tine. Te pot asemăna cu steaua aceasta. Tu încă mai străluceşti pe cerul meu la fel ca cea mai strălucitoare stea de pe întreg cerul.
               Te pot asemăna cu un trandafir. Dacă nu am grijă cu tine, pot rămâne cu urme... iar sângele mi-ar curge pe pielea mea albă, la fel cum lacrimile îmi curg în acest moment pe brajii catifelaţi. Chiar dacă m-aş răni, mă risc. Vreau să-mi umplu plămânii cu mirosul tău dulceag."

               Inspiră, dorindu-şi parcă să simtă parfumul unui trandafir, dar degeaba. În cameră era acelaşi miros închis, oricât de mult şi-ar fi dorit să simtă parfuml lui. Mai inspiră încă o dată şi luă stiloul în mână pentru a-şi continua scrisoarea.

               " Te pot asemăna cu un castel făcut din cărţi de joc. Ar trebui să mă mişc încet şi cu grijă, pentru a nu dărma nimic.
                 Să ştii că mai ai un loc în lumea mea, mereu vei avea, doar trebuie să te obişnuieşti cu mine, iar eu cu tine. Nu te forţez să rămâi, pentru că viaţa mea nu a început cu tine şi nici nu se va termina cu tine. Aşa cum soarele răsare în fiecare zi, aşa o să răsară alt soare după ce vei apune tu.
                Povestea asta nu e perfectă, chiar noi nu suntem perfecţie. Vom afla vreodată ce ne-a legat? De ce ne-am întâlnit? De ce am vrut ca povestea să fie atât de plină de despărţiri? Când se va sfârşi de tot, tu s-ar putea să o uiţi zicându-ţi că a fost doar o joacă...
                Într-o zi, eu sau tu... ne vom transforma într-un fulg de nea şi ne vom topi în mâna celuilalt. Nu vom simţi decât ceva rece, apoi vom simţi cum apa din mână se va evapora, va dispărea pentru totdeauna. Poate (nu) aşa se vor evapora şi sentimentele noastre... (nu) se vor pierde de tot în timp.
                La un moment dat toţi râvnim la ceva ce nu putem avea. Acum e timpul meu... Nu m-am săturat de noi, m-am săturat doar de cuvinte ce nu îşi au rostul. Şi eu am partea mea de vină, dar  vreau să fie totul bine, chiar dacă nu eşti acolo,  undeva... pentru a mă impresiona. "

               Se opri din scris dorindu-şi parcă să-i vadă ochii şi să-i mângâie faţa. Să-i admire conturul buzelor roşii şi să le atingă uşor. Să-i simtă inima bătându-i puternic alături de a ei... Să o împingă spre pat şi să o întindă pe spate, să îşi strecoare mâinile pe sub bluza lui şi să-i mângâie pielea catifelată. Deschise ochii brusc şi îşi şterse o lacrimă. Ridică stiloul de pe birou şi începu din nou să scrie.

               " Vreau să-ţi spun că... îmi place zâmbetul tău şi îţi ador privirea. Vreau să-ţi îţi şoptesc ceva la ureche apoi să-ţi sărut lobul urechii... Vreau să-mi aşez capul pe pieptul tău... şi... să ne înţelegem. "

                 Se opri din scris. Mâna îi tremura, la fel şi buzele. Se gândea doar la momentul când el va citi aceste rânduri. Îi părea atât de penibil să-i trimită o scrisoare, în loc să-i spună toate aceste lucruri în faţă. Asta nu o făcea mai matură, ci doar un copil... Un copil emotiv, răsfăţat şi timid. Se mai uită încă o dată peste cuvintele scrise pe foaie, dar fără să le citească şi începu să mototolească hârtia, apoi o aruncă pe jos.
                Se întinse în pat. Îşi cufundă capul în perna cea moale şi se înveli cu cearfaşul rece. Lacrimile care îi curgeau din ochii căprui şi trişti, reuşiseră să ude perna...
                 Ce reprezintă el pentru ea? Poate doar un joc, o iubire de un anotimp... o atracţie dusă la extrem, un suflet ce o completa, o picătură de fericire, poate doar un străin, o fiinţă pe care dorea să o iubească din tot sufletul, chiar dacă el îi spunea că totul nu e decât un  joc. Poate el reprezenta doar un suflet ce aşteaptă să fie cunoscut, înţeles şi iubit. Un suflet pe cât de neînţeles şi complicat, pe atât de minunat.
Poate doar un om ce a apărut la orizont atunci când trebuia... O persoană în a cărui braţe îşi dorea să se piardă, să-i sărute buzele şi să-i admire surâsul sublim. O persoană pe care ar strânge-o în braţe chiar şi în miez de noapte. O persoană pe care şi-ar dori să o strângă de mână, astfel să simtă că e iubită. Persoana lângă care să simtă că iubirea e ultima şansă a doi oameni ce se plac. O persoană mult mai minunată decât se considera şi de la care şi-ar fi dorit să o lase să-l iubească.

                Era dimineaţă. Razele soarelui îi mângâiau chipul. Îşi deschise uşor ochii şi mângâie cearşaful. Rememoră ceea ce se întâmplase aseară. Îşi aminti de scrisoarea mototolită şi se dădu repede jos din pat.
Luă hârtia de jos şi o întinse. Reciti  şi luă stiloul în mână şi notă:

                " Îmi pare rău, îmi pare rău pentru tot. Îmi pare rău că nu sunt aşa cum vrei tu, dar... vreau să fim noi doi şi atât. Îmi e dor de TINE "

Reciti scrisoarea şi se semnă:

" Cu dragoste,
Scumpa Ta (sper) "

                Împături frumos foaia de hârtie şi o băgă într-un plic. Voia să-i dea acel plic, iar ceea ce urma să se întâmple... spera să fie ceva frumos. Spera să nu fie considerată o copilă... spera ca şi el să o vadă măcar pe jumătate din cum îl vedea ea pe el. Dorea... să iubească.

marți, 26 martie 2013

E şi zăpada bună la ceva

               Nu ştiu eu care e treaba cu iarna asta şi cine a invocat-o, dar mie îmi place (pe o parte). Adică nah, cum să nu-mi placă atâta timp cât Casa Bântuită s-a închis?! Abia luna viitoare, cică, o să mă mai duc pe la şcoală. Numai bine.
               În rest, stau şi mă uit pe geam... în speranţa că o să-l văd pe Moş Crăciun zburând cu sania lui pe cer. Eu una nu m-aş supăra dacă ar mai veni încă o dată Crăciunul şi implicit Moş Crăciun. Şi pe urmă să vină şi Iepuraşul, chiar nu mă supăr...
Acum mai am o curiozitate: România şi-a schimbat loc'şoru' pe hartă şi s-a deplasat mai spre Polu' Nord sau Polu' Nord a venit la noi? "Aho, aho copii şi fraţi... staţi aşa că a venit din nou iarna."
Şi oare ce se va întâmpla dacă Românica va avea de acum doar un singur anotimp? Eu una o să emigrez până la urmă... poate prin Africa sau poate prin Hawaii. Dacă mai aud pe cineva la vară (eu tot sper că o să mai vină vara aia...) că se plânge că îi e cald, o să-i arăt poze cu zăpada asta de la sfârşitul lui martie şi o să deschid uşa de la congelator, să simtă mai bine răcoarea. Eu am o senzaţie de frig şi la 22 de grade.
Oare cum o fi să împodobim bradu' şi să ciocnim ouă roşii?
              Şi mă întreb cine a invocat oare iarna? Oare sufletele foştilor omi de  zăpadă care acum sunt în raiul omilor de zăpadă şi încearcă să se răzbune invocând astfel iarna şi controlând mintea copiilor, ordonându-le să facă alţi oameni de zăpadă, iar aceştia să pornească un atac împotriva oamenilor (adică împotriva noastră), dorindu-şi ca lumea întreagă să fie înghiţită de un frig îngrozitor, astfel ca oamenii să moară, iar lumea să fie de acum încolo stăpânită de ei?
Sau oare moş Martin a vrut şi el să mai tragă un pui de somn şi astfel a invocat iarna? Dacă aflu că a fost ursu'... o să-i fac coada cât Australia.
            Totuşi, iarna are şi părţi bune... şi când zic părţi bune, mă refer la persoanele care vor să slăbească.
Acum şi numai acum aveţi şansa să slăbiţi (şi să faceţi bătături în palme). Totul pe gratis! (presupunând că lopata o împrumutaţi/ciordiţi de la cineva).
Cum se slăbeşte folosind tehnica "Lopata"? Nimic mai simplu de atât.
Dimineaţa: Te uiţi pe geam şi vezi ditamai zăpada afară. E perfect. Îţi bei cafeaua/ceaiul/laptele în timp ce-ţi lustruieşti lopata împrumută sau ciordită (de preferat să nu fie o lopată furată de pe la vecinii de la tine de pe scară, că s-ar putea să o recunoască... mai ales nea Vasile care şi-a făcut el singur lopata şi şi-a gravat numele pe coada ei, nume ce se află exact lângă o pată mică roşiatică ce a survenit în urma unei cozi de lopată aplicată cu mult şarm în capu' lu' nea Costică de la 5, care a blocat uşa liftului).
După ce ai terminat de lustruit lopata, te îmbraci bine. Cu cât mai multe haine pe tine, cu atât arzi mai multe grăsimi printr-un proces ce se numeşte "Saună în haine proprii". După ce te-ai echipat bine, bine de tot şi ai luat pe tine inclusiv haina aia de blană de oaie primită moştenire de la bunicu' tău care o are de la tatăl său... şi cam pute, dar merge... ţine de cald, apuci straşnic lopata şi cobori. De preferat e să cobori pe scări, mai faci încălzirea. Ajungi în faţa scării, îţi laşi lopata pe zăpadă (ca să se obişnuiască cu răcoarea) şi începi cu câteva genuflexiuni, vreo 30 de flotări într-o mână cu baba de la etaju' 3 în spate, ceva tracţiuni la bara aia de bătut covoare (bara aia la care îşi bate vecinu' covoru' pe la ora 17, când vii tu de scârbici şi vrei să te odihneşti), mai faci şi nişte sărituri în lungime cu scuturarea zăpezii din chiloţi... apoi apuci lopata şi te înfigi bine, bine în zăpada gigantică. Şi dai zăpada până descoperi şoricaru' dispărut a lu' nebuna aia de la 7.. Săracu' câine, a vrut şi el să scape de nebună şi s-a aruncat în coadă. După ce mai dai tu cu lopata ta super şmecheră pe acolo, pe alee... o mai descoperi şi pe ţaţa Florica, sora lu' Veta centralista şi mama crăcănatei de Aneta din blocu' vecin. Ţaţa Florea venea de la biserica de la colţ (că acuş îs biserici la toate colţurile) şi ţinea coşu' cu colivă în mână. Cum zăpada venea în rafale şi mai era şi viscol, ţaţa Floarea s-a prăbuşit pe zăpada albă, rece şi aducătoare de moarte. Mult au mai căutat-o rudele... Noroc cu tine! Poliţia va crede că tu ai omorât-o apoi ai îngropat-o în zăpadă. Eşti suspectul principal, bravo! Iar tu, ca să te scoţi, le poţi spune poliţiştilor că îţi era poftă de puţină colivă şi i-ai cerut babetei, dar baba nu a vrut să-ţi dea, aşa că tu ai început să tragi de coşu' cu colivă... dar şi baba trăgea, că doar fusese campioană pe cătune la scanderberg. Şi din prea multă poftă faţă de coliva babii, tu ai tras mai tare în timp ce baba încerca să se lege cu degetu' mic la şoşoni... şi astfel baba a căzut în zăpadă. Ţie ţi-a fost frică că o să vrea să-ţi ceară coliva, aşa că ai lăsat-o acolo. (Sigur te vor crede toţi)
După ce ai făcut aleea lună şi după ce ai mai descoperit şi nişte pergamente străvechi din timpul maimuţelor siameze, mai bagi câteva flotări şi tracţiuni, apoi intri înapoi în casă. Deja simţi cum te dor toţi muşchii (e bine, ai făcut mişcare). Intri în casă şi te dezbraci. Îţi dai jos haina şi deja câţiva gândaci se usucă. Mai dai câteva bluze jos... şi deja gândacii din blocul vecin bat în retragere. Te descalţi, iar mocheta/covoraşul începe să năpârlească... Te arunci direct în duş. Faci un duş lung, apoi te cântăreşti. Felcitări! Tocmai ai pierdut fabuloasa greutate de 128,5 grame. Te aşezi în pat şi adormi, dar nu înainte să mai bagi un set de genuflexiuni, mai te apuci să muţi o mobilă, un pat... apoi te întinzi până dimineaţă în patul ăla de scândură (dintr-o dată patu' e chiar tare). Ai făcut destule pe ziua de azi. Mâine o să ai cei mai fabuloşi muşchi, o să fii un sex simbol, vei apărea pe coperţile revistelor explicând tehnica ta... şi uşor, uşor te relaxezi...
             E deja dimineaţă. Ai dormit numai pe spate. Orice încercare de a te întoarce s-a soldat cu nişte urlete îngrozitoare. Te doare până chiar şi atunci când îţi mişti ochii după musca aia psihopată de pe tavan. Cine ar fi crezut că o muscă poate fi atât de proastă încât să se învârtă în cerc? Îţi vine să râzi, dar te doare şi unghia de la degetu' mic de la picioru' stâng...
Şi începi să mă blestemi în gând că ai apelat la tehnica asta...




"Dear Chuck Norris,
Please close the door of your refrigerator,

                                                                                                              Sincerely,
                                                                                      Nordul, Estul şi Sudul Romaniei"

vineri, 22 martie 2013

Aşteptând ca povestea să continue...

             Sub cerul ca de safir, într-o linişte nebună ce vibrează, nu e decât tăcere. E o tăcere rece, dar fiecare se gândeşte la celălalt. La ochii şi la vocea lui. La pielea fină şi parfumul îmbătător. La acea şuviţă de păr rebel... la acel mic zâmbet rătăcit.
            Visele sunt doar şoapte dulci ale Nopţii ce te ţine pe braţe şi îţi cântă un cântec de leagăn. Lângă tine ticăie un ceas, iar timpul trece... dar tu eşti pierdut în noapte.
            Pe la geamuri cuvinte dulci se coboară. Cuvintele se leagă într-o dulce serenadă, cu note grele învăluite într-un parfum cu miros de iubire. Cu glas suav îţi spun că îmi amintesc de noaptea când mă răsfăţai, iar eu mă pierdeam în ale tale braţe, în ale tale buze...
            E un mister şi un dulce amor ce pluteşte în liniştea nopţii... şi mă gândesc cu drag la vremea când vom dormi amândoi, iar Noaptea ne va cânta dulci serenade. Iar părul meu să te atingă pe piept, iar tu să tresari şi să simţi dulcea fericire. Să ne fie sete de un sărut şi o mângâiere... şi o noapte în doi. Noi doi, amândoi. Să ne iubim şi să-mi spui că  vrei să fim fericiţi o eternitate.
            Acolo unde zgomotul zilei se întâlneşte cu liniştea nopţii, în acel miez de noapte vom fi amândoi. Vom simţi cearşaful rece pe pielea noastră fină şi dornică să fie atinsă. Ne vom pierde în întuneric şi te voi săruta pe gât, apoi voi coborî.
Să ne cufundăm în tăcere, să ne auzim bătăile inimii în timp ce eu aş sta cu un picior peste tine şi ţi-aş şopti la ureche că vremea a venit... şi suntem doar noi doi şi Noaptea.
            Ne vom cufunda într-o linişte nebună... eu în braţele tale, tu în ale mele, buzele mele peste ale tale... aşteptând ca povestea să continue... într-o altă noapte, într-o altă zi.

Leapşă

Am primit o leapşă blestemată de la Anavae şi cică dacă nu o fac o să mor. Sunt prea tânără să mor, ce naiba.



REGULILE:
1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei-blogului care ţi-a acordat premiul.
2. Scrie 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la întrebările adresate şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru următorii nominalizaţi.
4. Nominalizează 9 bloguri pe care le admiri şi au mai puţin de 200 de umăritori.
5. Anunţă nominalizarea pe paginile fiecărui blog.

Mulţumiri!
Dragă Anavae, îţi mulţumesc că mi-ai dat această leapşă, iar pentru simplu motiv că o fiinţă ca tine s-a gândit la mine, o să învăţ să sculptez în munţi pentru a-ţi ridica o statuie (ies mai ieftin aşa, că doar nu mai dau bani şi pe sculptori, dalte şi alte alea). Deci alege muntele, iar peste vreo 50 de ani le poţi spune nepoţilor tăi că aia sculptată în acel munte eşti tu şi că a fost un cadou din partea mea (nu uita să mă menţionezi :D)

11 lucruri despre mine:

SETUL MEU:
1. Ce talent ai dori să ai (înafară de cel pe care îl ai deja, talentosule/talentoaso!)?
Eu sunt atât de talentată, încât am toate talentele posibile şi imposbile şi cele ce urmează să se inventeze.
Atât îs io de talentată.

2. Ce faci pentru a te calma?
Zic ceva de dulce în gând, apoi îmi imaginez cum aş dezintegra persoana care m-a enervat. :D

3. Ce faci după ce termini de învăţat?
După ce termin de învăţat dau petrecereeee!!!
Glumesc. După ce termin de învăţat, închid cartea/caietul.

4. Care este trupa ta favorită (în acest moment)?
Metallica, mereu şi întotdeuna.

5. Ce crezi că ai face acum, dacă nu ai avea unde să postezi?
Păi dacă nu aş avea unde să postez, mi-aş face un loc unde să postez. Logic.

6. Ce crezi că o să faci vara aceasta care vine?
:)) O să învăţ.

7. Foloseşte-te de litere din numele tău pentru a-ţi atribui câte un adjectiv/caracteristică/trăsătură/ştii la ce mă refer.
G - gălăgioasă ca un peşte în apă
A - adorabilă ca răţuşca cea urâtă
B - blondă când nu înţelege
I  - iubitoare cu fiinţele dragi

8. Postează un link spre melodia care îţi descrie pe moment starea. (precizează şi cum te simţi).
Am o stare de "Singură acasă", iar starea astea merge cu melodia asta.

9. Dacă ar fi să te reîncarnezi, ce animal crezi că ai fi?
Se pune dacă vreau să mă reîncarnez într-o moluscă? 

10. Ce ai schimba la tine?
Cred că mi-aş schimba... bluza.

11. Ce ai alege între: muzică/teatru/desen? Argumentează!
Muzică. Pentru că îmi place să o ascult. Cel mai tare argument. :>

joi, 21 martie 2013

Lasă, e o experienţă de viaţă...

              Ieri a fost o zi interesantă, dar mult prea aglomerată.
După ce această minunată zi a început cu nişte ameţeli groaznice (stăteam pe pat, pe spate şi îmi doream să oprească cineva caruselul în care mă aflam). Totul se învârtea ca într-un film în care personaju' află un secret tulburător şi se aşează pe pat şi totul se învârte în jurul lui. Cam aşa era şi la mine, doar că eu nu aflasem încă  lucrul tulburător. Dar inevitabilul s-a produs şi astfel a trebuit să plec la şcoală urgent.
             Am plecat la şcoală cu viteză super-so(m)nică. Am ajuns şi mi s-a dat în primire o pagină şi puţin de text franţuzesc. "Ooo... vaii... super...".
M-am dus cu Simona la profa de franceză să ne audă cum citim (nu ne-a certat, nu ne-a zis nimic... am citit bine). Când m-am înscris la o prezentare de ziua Francofoniei,  nu m-am înscris singură, că doar aşa sunt fetele... fac chestiile în grup. Şi am pus în practică ochişorii mei de căţeluş (cu gene lungi, cică), reuşind astfel să o conving să lucreze cu mine.
După ce am terminat de citit textul, am plecat acasă urmând să mă întâlnesc puţin mai târziu cu Simona să mergem la primărie să ne facem de râs prezentăm minunea noastră.
Ne-am reîntâlnit.
Simona: "Eu am făcut şi baie..."
Eu: "Eu abia am mâncat."
Şi mergeam noi aşa... pe drum, îndreptându-ne spre primărie când deodată o vedem pe profa de franceză în faţa noastră (urma să ne întâlnim cu ea la primărie).
Eu: "Hai să trecem pe partea cealaltă, că nu am chef de ea."
Simona: "Mergem în urma ei..."
Mai mergem puţin...
Simona: "Hai să trecem pe partea cealaltă."
Mai mergem puţin, mergând pe o bucăţică de trotuar exact lângă şosea... iar eu mergeam foarte aproape de şosea... băi şi trece unu' cu un Jeep, de credeam că o să mă facă clătită... (nici nu vă imaginaţi cât de tare m-am speriat, adică era să sar în braţele Simonei).
Simona: "Hai pe partea cealaltă. Ştii că şi eu puteam deveni clătită.... că mă trăgeai tu de mână..."
Mai mergem.
Eu: "Hai să ne aşezăm pe o bancă, te rog!"
Ne-am aşezat.
Simona: "Hai să mergem. Where is the teacher? Am pierdut teacher-ul."
Eu: "Uite primăria."
Simona: "Ce? Unde e Maria?"
Ajungem la primărie şi pentru că era prea devreme ca să intrăm ne-am aşezat cu profesoara pe o bancă. Eram eu, Simona şi încă patru colegi din grupa de la franceză.
Profa: "Am vorbit cu tanti asta care se ocupă... şi ea zice că a predat la noi în şcoală. Profesoară de religie... Voi cu cine aţi făcut religia când eraţi mai micuţi?"
O colegă: "Cu Gillette."
Profa: "Cu cine măh?"
Altă colegă: "Da, doamna... are o mustaţă..."
O altă colegă: "Şi am mai făcut şi cu femeia-bărbat..."
Profa: "Gillette, femeia-bărbat..."
Simona: "Aoleu... ochii tăi." (referindu-se la ochii mei)
Eu: "Da, ştiu, îmi lăcrimează de la soare."
Simona: "Ăăăhh... genele tale. Nu te mai uita la mine."
Profa noastră vorbea cu o altă tanti, iar la un moment dat pleacă... dar noi stăteam în continuare pe bancă şi ne uitam ca proştii după ea...
Profa: "Da' hai, nu veniţi?"
Noi: "Aaa... ba da, doamna."
Intrăm noi în primărie şi începem să ne benoclăm la nişte poze... Ne uită şi ne tot uităm, iar la un moment dat ne-am plictisit de uitat şi am început să ne facem griji ca proştii.
O colegă: "Aoleu, da' mie îmi e frică să citesc în faţa oamenilor."
O altă colegă: "Punem foaia în faţa ochilor şi nu îi mai vedem."
O colegă se uita la sprânceana Simonei: "Ce ai acolo? Ţi-ai spart arcada?"
Simona s-a dus cică să admire un desen, colega după ea: "Ce ai acolo?"
Intrăm în sală. Scaune albastre şi comode. Ne uităm speriaţi unu' la altu' şi ne întoarcem spre profă: "Doamna, noi vrem să plecăm."
Profa: "Cum aşa? Ce aţi păţit?"
Noi: "Avem emoţii doamna."
Profa: "E o experienţă de viaţă."
Ne aşezăm. Eu rămân la urmă. Ffff... eu nu mai aveam scaun, dar la cât de grasă sunt, am stat cu o colegă pe acelaşi scaun.
Stăteam exact lângă Simona. O întreb: "Ai emoţii?"
Ea: "Nuuu..."
Eu: "Cred că-ţi vine să mă baţi că te-am băgat în asta."
Ea: "Te-a mâncat pe tine să ne băgăm..."
Eu: "Lasă, e o experienţă de viaţă... O să ne ajute în viitor. Nu trebuie să ne fie frică. Hai să ne simţim ca Maria. Hai să fim Maria."
14:30, hai să-nceapă circu'... Dar ca la orice chestie de-asta pompoasă se găseşte ceva care să nu funcţioneze. Tanti care s-a ocupat de toată chestia asta: "O să-l chem pe domul IT-ist. Dar se mişcă mai greu."
Simona: "A zis că se mişcă mai greu... cred că e cât..."
Eu: "Da' poate e suplu, e înalt... muşchi peste muşchi..."
Şi vine domnul IT-ist... patru pe patru... ocupa cam un scaun şi jumătate. În secunda doi era să rămân fără aer din cauza râsului abţinut. Eram chiar şi în spatele lui... culmea.
Eu către Simona: "Boutiques... boootic. Poate citesc aşa... Ştii ce-mi place de aici?Mille neuf cent soixant"(pronunţia e adorabilă)
Simona: "Citeşte calumea că poate te apucă râsu' când citeşti în faţă." (că bine a zis...)
Tanti care se ocupa de tot circu', către o colegă: "Da' tu o să citeşti după foaie? Nu aşa se face o prezentare..."
Profa: "M-aţi anunţat târziu, abia azi le-am dat foile."
Tanti: "Da' lasă, toţi vor citi de pe foi, stai liniştită."
După ce a plecat tanti, colega: "Mai bine tăcea din gură, nu ne mai speria şi ea."
               Şi când aproape să prezentăm noi... ne fâlfâia inimile în aşa hal... Profa click-uia pe acolo... iar noi dăi şi citeşte de pe foi. Profa stătea exact în faţa mea, trăgeam cu ochiu' la ea... şi un pic la ecranul de proiecţie să mă sincronizez cât de cât. Tanti aia enervantă: "Mai tare, că de exemplu băieţii ăia din spate nu aud." În gându' meu: "Să vă ia dracu' de surzi."
Şi era ditamai sala... şi nişte adormiţi prin ultimele rânduri, iar eu tocmai în faţă încercând să vorbesc cât puteam eu de tare, iar pe masa din faţă tronau 3 microfoane, 3 măh, 3...!!!!
Aproape de terminarea prezentării, profa: "Respiraţi. Mai respiraţi. Mai rar." (şi mimează respiraţia şi expiraţia). De emoţie noi citeam 5 cuvinte în 2 secunde. Mai spre sfârşit am citit şi noi mai rar... Şi ne-a aplaudat lumea.
              După încă vreo câteva prezentări, îi vine ideea strălucită dăşteptei ăleia de tanti... să pornească unul din microfoane. Pfuuaaii, şi aşa mi-am ratat şansa de a vorbi la microfon şi să audă toată lumea clar şi răspicat prezentarea noastră. La naiba!! Vocea mea e adorabilă... mai ales când pronunţ "cent soixant".
Şi cam asta a fost tot. După ce am terminat prezentarea, mă simţeam atât de eliberată încât am plecat mai devreme...

miercuri, 20 martie 2013

Leapşă


Am primit o leapşă de la Zoe.

Regulile
1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei-blogului care ţi-a acordat premiul.
2. Scrie 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la întrebările adresate şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru următorii nominalizaţi.
4. Nominalizează 9 bloguri pe care le admiri şi au mai puţin de 200 de umăritori.
5. Anunţă nominalizarea pe paginile fiecărui blog.

Mulţumesc dragă Zoe pentru Bazaconiile pe care mi le-ai dat. ;;)

 Unsprezece lucruri despre mine:

Întrebări:
1. Ce ai vrea să schimbi la tine? 
Poate că aspectul, gândirea... :-?

2. Care este citatul tău preferat sau motto-ul după care te ghidezi în viaţă?
"La o parte din calea fosilelor" motto-ul ăsta îmi salvează viaţa şi nu îmi strică ziua.

3. Ce ai pune pe primul loc în viaţă? [Familia, cariera, hobby-urile, banii, sănătatea, etc.]
Cred că dacă nu am sănătate, ce pot să am?!

4. Care este modelul tău în viaţă?
Modelul meu în viaţă este... :)) (şi mi-am adus aminte de profa de religie - Gillette).
Se pune dacă eu nu am model în viaţă? Adică eu sunt propriul model (de unică folosinţă) pe care vreau să-l am în viaţa.

5. Cea mai mare realizarea de-a ta până acum?
Sunt atât de multe încât nu ştiu cu ce să încep...
Trebuie să mă mai gândesc ce să pun pe primul loc: că am câştigat la Loto, că am reuşit să vorbesc cu extratereştrii sau că tocmai ce am spart (încă o dată) baza de date a Pentagonului.

6. Ai avea curajul să-ţi faci un tatuaj? Dacă da, unde şi în ce fel, dacă nu care este motivul?
Curaj nah, îmi fac... Iar dacă am curaj (curaj aş avea, dar dacă mi l-aş face acum, mi l-ar scoate ai mei tăindu-mi pielea, bănuiesc). Păi va fi probabil la încheietura mâinii.

7. Dacă ai pleca pe o insulă pustie care ar fi primele 3 lucruri pe care le-ai lua cu tine?
O tonă de ciocolată (se pune ca un singur lucru, nu?)
Un partener
Calculatorul cu tot cu net

8. Ce gen de muzică asculţi?
Maneeellee!!! Mor după ele. Dimineaţa, la prânz şi seara, eu ascultă numai manele. Salame, Vijelii, alte mâncăruri şi stări ale vremii, eu ascultă oriunde, să moară duşmanii mei.


9. Te simţi un om norocos ? Dacă da, de ce? 
Stai aşa că-mi vin acuş în minte nişte versuri dintr-o manea de top...
Păi, să moară duşmanii mei. Io-s cea mai norocoasă frate. De ce?! Păi cum de ce... Că tot norocu' trage la mine, băi...

10. Tolerezi repede?
Ce să tolerez? Lactatele?
Te referi la alt "tolerat"? Eu îmi tolerez (de ce "a tolera" rimează cu "a trola" şi de ce "trola" nu există în dex?!)  toţi duşmanii mei... până când o să-mi ascut sabia de samurai... că apoi o să-i tolereze rechinii mei din cadă. 

11. Cât de des ieşi în club? Spune-ţi părerea despre această "activitate."
În fiecare noapte. Cum se poate ca eu să nu ies în club?? Adică mă jigneşti... Vrei să te dau la rechini?
Această activitate este foarte cool prin gaşca mea.

** De la întrebarea 4, inclusiv, a nu se lua în seamă răspunsurile.


duminică, 17 martie 2013

Leapşă

          Cred că sunt datoare micului meu grup pe care mi l-am format pe aici cu vreo 50 de întrebări (pe puţin). La fiecare leapşă la care se cerea crearea unui set de întrebări săream...
Uite că a sosit momentul să fac nişte întrebări... a la mine.

Leapşa:

Ca orice leapşă care se respectă, are reguli:
Regula 1: Fără reguli
Regula 2: Nu există regula 2
Regula 3: Stai aşa că mă gândesc la următoarea regulă
Regula 5: Să mă lauzi cât mai mult (minim 100 de laude)
Regula 6: Regula 4 nu există
Regula 7: Dă mai departe

1. Dacă ai avea o superputere, care ar fi aia?
Argumentează în 2 pagini :D. Glumeam. Doar spune de ce ţi-ai dori să ai o aşa superputere.
Nah, de exemplu eu aş vrea să... citesc gândurile. Să văd ce gândeşte lumea cu adevărat despre mine. Sau aş vrea să... mă teleportez. Da, da, da! 

2. Te trezeşti într-o dimineaţă, te dai jos din pat şi te uiţi în oglindă şi vezi altă persoană. Ce-ţi spui?
a) Aiurea. Ce vis tâmpit.
b) Trebuie să mai las ţigările şi băutura.
c) (Râzi şi apoi) Uite ce prost/proastă.
d) Începi să te gâdili
e) Alt răspuns

Ce s-ar întâmpla...

        ***... dacă cineva  te-ar obliga cu arma la tâmplă să-i faci o declaraţie de dragoste primei persoane de sex opus pe care o întâlneşti pe stradă? Şi să zicem că prima persoană de sex opus nu e cea mai... frumoasă. E chiar puţin grasă, chiar puţin mai mult... cu un zâmbet ştirb, cu privirea încrucişată... Îi faci declaraţia sau mai bine mori?

       ***... dacă ai avea de ales între iubirea vieţii tale şi îndeplinirea celui mai măreţ vis al tău, ce ai alege?

       *** ... dacă ai conduce şi tu liniştit pe şosea şi dintr-o dată ţi-ar apărea un unicorn în faţă, ce ai face?
a) te-ai trezi
b) te-ai da jos din maşină şi ai încerca să bagi unicornul în portbagaj
c) scoţi telefonul, îţi faci o poză cu unicorul, apoi o postezi pe Facebook
d) laşi joint-ul
e) suni la protecţia animalelor şi le spui că ai văzut un unicorn
f) alt răspuns

      *** ... dacă mâine când te vei trezi vor fi 30 de grade afară... ce vei face?

      ***... ce ai face dacă într-o zi te-ai trezi reîncarcat în animalul tău de companie?
a) te-ai răzbuna şi ai face mizerie, să vadă şi el cum e să cureţe după tine
b) (dacă ai fi un câine sau o pisică) ai încerca să te scarpini după ureche cu o labă din spate
c) (dacă ai fi pasăre) ai sta pe băţ într-un picior şi ţi-ai întoarce capul într-o parte
d) (dacă ai fi hamster) ai alerga în roata aia
e) alt animal, alt răspuns

      ***... dacă ar trebui să găteşti, iar tu habar nu ai cum se face... iar toată planeta ar depinde de tine şi de talentul tău ascuns în ale bucătăriei, ce ai face?
a) ai plăti un negru să te înveţe să găteşti (nu are treabă cu rasismul)
b) ai face paste (ce poate ieşi aşa de rău?)
c) ai suna la pompieri, smurd, FBI, FMI şi pe Hitler să vin să te supravegheze
d) ţi-ai băga... în ea de planetă şi ai desface o bere/ un suc... ce-o fi, o fi
e) alt răspuns

      ***... ce faci dacă te întâlneşti cu ursul în pădure?
a) fugi
b) te prefaci mort (aşa ai învăţat pe la şcoală)
c) îl scoţi la un suc/bere/măslină/tomberon
d) desfaci o sticlă de şampanie şi ciocneşti (oricum va fi ultima dată)
e) îmbeţi ursul
f) alt răspuns

      ***... dacă cineva te-ar confunda cu o vedetă... ce ai face?
a) ai da un autograf şi ai face poze
b) suni la salvare şi spui că te-ai întâlnit cu un nebun/o nebună
c) îi iei ochelarii şi îi ştergi
d) îi spui că te confundă
e) alt răspuns

      ***... dacă te-ar ameninţa cineva cu un pistol...
a) ai încerca o schemă de prin filmele de acţiune
b) ai tremura şi te-ai ruga
c) ai scoate şi tu pistolul din pantaloni
d) l-ai gâdila pe cel cu arma
e) i-ai lua pistolul şi l-ai mânca (e din ciocolată)
f) alt răspuns

      ***... dacă avionul în care te-ai afla s-ar prăbuşi, ce ai face?
a) ai muri (logic)
b) i-ai da un sms lu' Superman
c) ai da din aripi
d) te-ai ruga să cazi în picioare
e) alt răspuns

      ***... dacă te-ai trezi cu un extraterestru în pat, ce ai face?
a) l-ai împinge din pat
b) l-ai lovi cu veioza
c) ţi-ai spune că iar ai amestecat băuturile, te-ai întoarce pe partea cealaltă şi ai adormi
d) l-ai băga în origini, apoi l-ai urca în navă şi l-ai trimite pe planeta lui
e) chemi soacra/vecinu' care tocmai a scăpat din puşcărie/ pitbull-ul/orice altceva şi îi rogi să-l tranşeze pe extraterestru
f) alt răspuns

       ***... dacă ai fi în lift cu un vecin nebun, iar liftul s-ar bloca, cum ai recţiona?
a) baţi în uşa liftului şi urli
b) scoţi sabia de samurai din geantă/rucsac/buzunar şi îi spui că-l ciuruieşti dacă se atinge de tine
c) îl fixezi cu privirea şi apoi îi spui că are un nas frumos
d) scoţi sticla de ţuică ieftină şi îl îmbeţi
e) alt răspuns

       ***... dacă ţi-ar ninge în casă, ce ai face?
a) un om de zăpadă
b) l-ai suna pe Moş Crăciun şi l-ai ruga să-ţi aducă un acoperiş nou
c) ai face poze şi le-ai posta pe Facebook
d) ai închide geamul
e) alt răspuns

      ***... e noapte şi conduci printr-o zonă rău famată, iar dintr-o dată ţi se strică maşina... nu ai telefon şi nici bani la tine... ce faci?
a) te culci (şansele să te atace cineva în propria maşină sunt mai mari decât şansele să fii lovit de un fulger pe un câmp în timp ce ţii un topor în mână)
b) te bagi în portbagaj şi închizi maşina
c) îi dai un semnal luminos lu' Batman cu luminiţa de la o brichetă, ca să vină să te salveze
d) pleci în inspecţie
e) te pui şi repari maşina
f) alt răspuns

      ***... dacă ar veni o rudă la tine şi ţi-ar spune că vrea să stea la calculator, în timp ce tu ai multe treburi (vorbeşti cu lumea pe Facebook, scrii pe blog, alte lucruri neortodoxe), cum reacţionezi?
a) "În 5 minute..." ( şi trec 5 ore)
b) îi spui rudei că dacă te mai dereanjează data viitoare o legi cu cablul de la mouse (dacă e wireless, atunci faci puţină mimă) şi îi mai bagi şi câteva taste în gură
c) îţi ameninţi ruda cu pistolul câştigat la pufuleţii cu surprize
d) îţi omori ruda, apoi o tranşezi şi o arunci într-un râu/fluviu/lac/ocean din apropiere şi apoi îi spui: "Nah, să te înveţi minte să îmi mai ceri să mă dau de la calculator."
e) alt răspuns

     ***... dacă te-ar opri poliţia şi ţi-ar cere actele la control, ce ai face?
a) arăţi actele
b) îi desfaci şi lui o bere şi îi rulezi... o ţigară
c) te dai jos din maşină şi loveşti portbagajul (semn ca cel dinăuntru să nu mai scoată niciun sunet că altfel îl faci tocăniţă cu ciuperci otrăvitoare)
d) îţi chemi în ajutor prietenii: extratereştrii, urşii din pădure, termitele, nebunii de prin spitale, roiuri de lăcuste  şi bancurile de peşti, îl înconjuraţi pe nenea poliţistu' iar tu îi spui: "Hai, cere-mi actele şi acum!"
e) alt răspuns


Cui îi dau leapşa? De la mine pentru toată lumea prezentă aici şi acolo... şi dincolo.

Cam atât în această sesiune de tâmpenii scrise pe bandă rulantă.

sâmbătă, 16 martie 2013

Poze


"Iar ai venit fiinţă să mă stresezi cu pozele...
Mereu vrei să-mi pozeze adorabilitatea...
"

" Acolo, acolo... aşa... Rwwaarr!!"
"Flocoşeşte... Aşa, aşa... şi acolo. Mai aşa, mai aşa... Uuuu..."

Că aşa-i vine câteodată... Să mai tragă câte-un
pui de somn... la soare.

Nu deranjaţi felina!


"Băi fiinţă, dacă-mi deschid ochii... o să-ţi
propulsez o labă-n cameră. O să-ţi
las amprentă.
"




Cod invers cu sos tartar

            Uite codu', nu e codu'... uite primăvara, nu e primăvara. Sunt nişte scamatori de prima mână meteorologii ăştia. Şi vremea  asta e o pramatie (şi îmi vine acum un cuvânt în minte, dar mă abţin...), care ne tot bip pe toţi. Într-un capăt de ţară ninge, în ălalalt e soare. Într-un capăt stai la plajă, în altul te dai cu sania. "Băi vremeo, dacă te prind la răscruce de vânturi... te bat cu termometru-n cap şi îţi scot toate furtunile din tine!".
Da' staţi aşea, că apoi vin inundaţiile şi încep babele să behăie vaite la tembelizor că le-a luat apa "tătă casa" şi tot ce-au strâns într-o viaţă. Da' întrebarea mea aşa... de copil (am  puţin şi nu o să mai fiu copil - în acte vorbind)... de ce inundaţia mă-sii şi-au făcut casa lângă apă? I-a împins dracu' apelor să-şi facă cocioabele pe marginea râurilor/fluviilor/lacurilor/bălţilor... Suportaţi măh acuma, ce să vă fac?! Aţi vrut ca apa să vă treacă prin fundu' curţii, atunci să trăiţi bine.
            Acum ştiri. Citeam pe net (că unde altundeva) că un rechin a murit de stres în timpul filmărilor. Adică rechinu' nu a mai suportat să-i bage ăia camera-n oculari şi a cedat. Stres! Stres! Stres! Cică rechinii sunt animale sensibile... Da' păi sunt aşa de sensibile încât spun o rugăciune înainte de a mânca oamenii (cel puţin asta fac rechinii prin filme, mănâncă omii care sunt bătuţi în cap şi nu ascultă avertismentul salvamarului super sexy care le spune tutoror să se retragă că a văzut el că vine o bandă de rechini înfometaţi călare pe nişte căluţi de mare). Săracii rechini, cred că au şi sentimente... "Rechinuţa mea, pupaţi-aş corpul tău hidrodinamic de balenuţă supradimensionată. Uite nişte planctonaşi. Hai să-i păpăm împreună, iubirea mea cu coadă. Dulcica mea rechinuţă, te-aş păpa cu tot cu branhii."
            Dând click prin alte părţi, ajung la o altă ştire-neştire. Şoc! Siropul de tuse favorizează apariţia sarcinii. Şi cică merită să încerci metoda, dar medicii nu au făcut cercetări amănunţite. Mă întreb cât o să treacă până cercetătorii britanici vor spune: "Într-adevăr, în urma studiilor efectuate pe un eşantion de două gazilioane de madame, s-a demonstrat că într-adevăr siropul de tuse favorizează gravitaţia... pardon, apariţia sarcinii. În special siropurile de tuse cu extract de ceapă, usturoi, bere, ultimul model de rochiţă de la un celebru designer, trilioane de euroi în bancă... şi alte extracte din fructe de pădure şi ciuperci otrăvitoare."
            Alt click, altă ştire. Una din Serbia vede totul invers. Te-ai fi aşteptat la asta din parte unuia din Mama Rusie nu din Serbia, care după vreo patru sticle de vodkă (asta doar la micul dejun), se prea poate să vadă lucrurile din alt unghi.
Adică, te-ai fi aşteptat din partea unui rus ce-i curge prin vene numai vodkă (amestecată cu nişte urme de sânge, dar concentraţia de sânge s-ar putea să fie egală cu concentraţia de sânge pe care o are o muscă în aripi)... ca ăsta să se uite la un televizor întors invers (că în Mama Rusie, televizorul vede mai bine întors invers), să ţină ziarul invers (pentru că în Mama Rusie ruşii învaţă să citească invers), să meargă invers (în Mama Rusie... cum o fi să mergi invers?! Adică să mergi în mâini sau cum? Sau să mergi ca un rac? În Mama Rusie, ruşii merg ca racii :> ), să gândească invers (în Mama Rusie, oricum ruşii gândesc invers imediat ce simt miros de vodkă... şi mai ales miros de Natashă sau Annushkă).
Gata cu Mama Rusie că i-am ridicat prea mult în slăvi şi s-ar putea să pice de pe podium (desigur, din cauza concentraţiei de alcool şi a faptului că ruşii văd invers).
            Şi acum o altă ştire-neştire legată de mâţa aia oribilicioasă cu mutra aia de parcă i-a spus cineva că au venit extratereştrii şi au furat tot laptele şi toate vacile şi că şoarecii s-au spânzurat de grinzi... Este vorba de Grumpy Cat (numele de scenă) sau... Tardar Sauce (numele din buletin). S-a precizat în direct şi în reluare numele pisicii ăleia. Cât de... fomist să fii să-ţi numeşti pisica aşa? Mă întreb cum ar suna nişte nume de-astea... "tradiţionale" de pe la noi... Hmmm... poate "Mujdei de usturoi", "Cartofi prăjiţi", "Sarmale în foi de varză", "Peşte prăjit", "Piftie", "Zacuscă".
"Vino-ncoace Zacuscă... să te mângâi... Zacusca mea..."
Mă întreb ce se va întâmpla atunci când stăpâna lui Tardar Sauce nu va mai avea Tardar Sauce... o să-l stoarcă să scoată... sosul din el? Şi până la urmă e un EL, nu?

Gata pe ziua de azi că am aberat destul.

miercuri, 13 martie 2013

Leapşă


               Măcar aşa să mai intru şi eu pe blogul ăsta... Deşi trebuia să fac asta de ieri, timpul îmi e duşman, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
              Am primit o leapşă de la Ascunsa. Iar prima regulă a acestei lepşe e să numesc persoana de la care am primit leapşa şi să-i mulţumesc. Tu, Ascunso, draga mea... eu îţi mulţumeşte în public (aici, pe blog... să vadă toată populimea care are net şi ajunge din greşeală pe aici...) că eu îţi mulţumesc din adâncul sufletului meu de copil nebun după ciocolată (şi alte dulciuri, mai e puţin până la ziua mea) şi că eu îţi mulţumeşte pentru bunătatea ta de a mă băga şi pe mine în seamă o aşa adorabilitate de Ascunsă ca tine.
Ajung mulţumirile? Dacă nu, mai am şi altele.
              A doua regulă cică e să scriu 11 lucruri despre mine. Mna, am mai scris io nu ştiu câte "11 lucruri despre mine", dar nu au fost cerute de draga mea Ascunsă.
11 lucruri despre mine:
* Nu-mi place matematica fizica sau chimia.
* Sunt leneşă şi alţii mă copiază, semn că le place.
* Nu tot ceea ce spun are logică.
* Cică nu e bine să mănânci dintr-o dată o tabletă de ciocolată. Eu mănânc una şi jumătate.
* Îmi plac mâţele pufoase.
* Ador căldura.
* Mă enervez greu, da' şi când mă enervez... Să te ferească zeii din calea mea.
* Urăsc fosilele enervante (nu, nu toate fosilele sunt ca bunicii ăia descrişi prin textele pentru clasele II-IV)
* Îmi place muzica rock şi sunt mândră de asta.
* Iubesc viteza, deşi îmi e frică.
* Sunt o fire sensibilă.
Acum cică tre' să răspund la întrebările ei:
Sunteţi o persoană raţională?
Cea mai raţională. Mai raţională ca mine nu va mai fi nimeni vreodată. Cea mai raţională... Raţională e cuvânt derivat din raţă?! Cum e bancnotă din bancă?!
Nu... nu e. Mi-au suflat vocile din cap că "raţional" nu se trage din "raţă".
Pe o scară de la 1 la 10, ce rol are blogging-ul în viaţa voastră?
În viaţa mea şi doar a mea (asta de acum, că cine ştie ce am fost înainte...), blogging-ul reprezintă viaţa şi moartea, reprezintă picătura care mă ţine în viaţă, reprezintă un tărâm fermecat plin de balauri,  reprezintă viaţa mea... (şi îmi şterg lacrimile şi mă apuc să-i ridic o statuie blogului).
Blogging-ul ăsta... îmi place. E ceva care mă atrage (adică nah, la un moment dat te plictiseşti să tot vorbeşti TU cu TINE). Nu ştiu, poate un 7 spre 8 aşa... 
Animalul preferat?
Clar, pisica. Să o pot smotoci şi iubi şi drăgăli şi pupa şi mângâia şi idolatriza şi flocoşi etc.
Credinţă sau nu?
A fi sau a nu fi credinţă în sângele meu? Se există o urmă de credinţă totuşi... Mai ales pe la chimie: "Te rog, te rog, te rog să nu mă asculte". Pe la mate: "Te rog, te rog, te rog să fie 5."
Ce carte citeşti în momentul de faţă?
Una tare de tot... "Piticii morţii" de Jonathan Coe.
Ce nu ai suportat niciodată?
Să-mi ia cineva ciocolata.
Care ar fi definitia fericirii?
O definiţie a fericirii nu pot da, pentru că nu îmi vine nimic în minte acum... dar şi pentru faptul că fericirea pentru mine poate însemna ceva, pe când... fericirea pentru altcineva, poate reprezenta cu totul altceva.
Ce meserie aveţi sau vă doriţi?
Meseria mea e de a sta 6 ore într-un loc (casa bântuită). Nu primesc niciun salariu (notele nu reprezintă salariul, nu?). Acum lucrez în condiţii de "Polul Nord". La serviciu am o mascotă "Şorico-şobo-pitbull-ul". Am cel mai frumos loc de muncă.
Aţi avut până acum un moment "decisiv" să-i spun aşa , care v-a influenţat toată viaţa ?
Da. Să mă nasc sau să nu mă nasc?
Care este/a fost pokemonul vostru preferat ? ( Piiii, piiiii , picaaaa , pikachuuuu ! )
Pokemon... pokemon... hmm... clar, drăgălăşenia de Pikachu.

Care este partea urâta a bloggingului ?
Atunci când apare o eroare la salvare, atunci când nu se încadrează bine o poză într-un text, atunci când scrisul apare pe alt fundal, atunci când nu ai timp să scrii...




"Reguli : 1.Numeste si multumeste persoanei-blogului care ti-a acordat premiul.
             2.Scrie 11 lucruri despre tine.
             3.Raspunde la intrebarile adresate si formuleaza un set nou de 11 intrebari pentru urmatorii          nominalizati.
             4.Nominalizeaza 9 bloguri pe care le admiri si au mai putin de 200 de urmaritori ( ee da ! )
             5.Anunta nominalizarea pe paginile fiecarui blog ."

Am îndeplinit regulile: 1, 2 şi jumătate din 3... şi mă opresc aici.

duminică, 10 martie 2013

Publicitate! Acum ştiri

          Cică din ce în ce mai rar până te obişnuieşti fără... Eh, deşi scriu din ce în ce mai rar pe aici, nu cred că aş renunţa la blog (niciodată să nu zici "niciodată", hai piei gând nebun!). De ce nu mai scriu? Păi nu că m-aş ocupa cu cine ştie ce chestii, dar timpul... timpul a învăţat să fugă, iar pe mine mă lasă cam în urmă (deci păzea că mă pun pe alergat... şi da dom'ne, ştiu să alerg, pentru ăia răutăcioşi care cred că nu ştiu ce înseamnă aia "alergat"). Atunci când am timp se întâmplă un lucru... şi anume, nu ştiu despre ce să scriu.
Nici acum nu am despre ce să scriu, dar măcar încerc. Adică nah, m-am săturat să vorbesc singură în gând. Uneori e ciudat...
           Într-una din zilele astea am fost până la bibliotecă să împrumut nişte cărţi. Şi cum mă uitam eu la nişte cărţi de la categoria (grea) "Psihologie-Filosofie" au apărut nişte ele lângă mine. Nişte gâsculiţe cam de clasa a VIII, IX-a (mai mari de atât nu arătau)... Se uitau ele la nişte cărţi pe acolo, iar una din ele a luat o carte de pe raft: "Pe asta am citit-o şi a fost super. Da' să vă arăt ceva."
S-au refugiat fetiţele într-un colţ (erau vreo 4)... şi la un moment dat una dintre ele: "Hi, hi... ce cocoşel."
În gându' meu: "Cee?!!" Se întorc fetiţele şi trag cu ochiu la cartea lor: "Interpretarea...". Interpretarea... cui?! Mda... speram să plece de lângă raftul ăla să văd ce carte luaseră pupezele alea, dar nu au mai plecat, aşa că am plecat eu. Vă daţi seama ce de "wow" şi "uuu" şi "nu se poate" şi "vaaaaaaaaaiiiii"" şi "închide cartea"... şi alte de-astea se vor auzi atunci când vor pune mâna pe o carte de anatomie umană? Nici nu vreau să-mi imaginez ce dereglări se vor produce la nivelul psihicului săracelor fete... Sau dacă se va întâmpla ceva în realitate...
            A doua chestie e din seara cu meciul ăla cu Steaua. Stăteam eu la calculator (ora locală: 20:30, spaţiul: birou/calculator) şi îmi plimbau ocularii peste nişte rânduri de text de pe net... când dintr-o dată un fel de urlet  de dragon care afla că e ultimul supravieţuitor (şi că mai are 10 ore de trăit) îmi ajunge la urechi şi îmi face inima să bată cu putere. Apoi alt urlet... dar mai de marmotă cu staniol în gură... Băi, era ora 20:30... dăduse Steaua gol, iar vecinu' de sub mine nu s-a mai putut abţine şi a ţipat din toate organele interne că e gol... Şi al doilea urlet a fost din partea vecinul de la blocul de vizavi, care a ţinut morţiş să deschidă geamul şi să strige-n gura mare că Steaua aia amărâtă a dat gol (Şi străluceşte pe cer o steaaaa... E steaua mea). Da' ce să-i faci dacă aşa-i românu'?!
             Şi acum ştiri (până acum a fost publicitate). Se dă click p-aici, pe acolo... şi pam-pam... Un băieţel de 8 ani din Africa de Sud a trebuit să se însoare cu o domnişorică de 61 de ani, pentru că aşa a vrut bunicu' lu' puştiu. A vrut să-l vadă însurat înainte să moară (nu să moară puştiu, ci moşu'). Şi cică s-a însurat cu păpuşica aia pentru că şi aşa o iubea... Eh, ştiţi şi voi: "Găina bătrână face ciorba bună" (Gura! Că nu sunt pedofilă şi nici nu sunt de acord cu relaţiile astea cu minori).
Se mai caută pe ici, pe colo... şi se ajunge pe un site pe care, în mintea mea, ar trebui să fie doar ştiri din sport... că aşa îi e numele. Cum ar fi ca păcătoşii ăia care caută filmuleţe cu trei de x... să dea peste desene animate cu Tom & Jerry? Da' hai să revenim. Şi cum ziceam... pe site-ul ăsta există o ştire bombă... cum că dăştepţii ăia de japonezi au descoperit ei nişte omi ai mărilor. Băh frate, serios?!! Ce cipuri v-aţi implantat mă în creieraş? Şi cică aceste creaturi ies doar noaptea... Interesant!
Pe alt site ne este prezentată o fufă, pardon... o girafă pe tocuri... bine, dacă-i spun "girafă" le rănesc sentimentele girafelor... hai să-i spun o domnişorică fără lecţii de mers pe toace mai mari decât IQ-ul ei. Pentru că dacă IQ-ul era mai mare, îşi dădea şi tipesa seama că ea nu poate merge pe cataligele alea. Chiar mă întreb cum de nu s-a ales cu vreo entorsă ceva...
La horoscop la zodia taur zice că taurii şi tăuroaicele vor avea în continuare de lucru şi că vor avea şi bani. I-auzi! Bani... Bani de ciocolatăăă!! Da, şi cică am restricţie la ciocolată... Are cineva nevoie de ajutor la ceva? Primesc plata şi în ciocolată.
Vreţi să aflaţi lucrurile la care se gândesc bărbaţii? Doar aici... şi acum: "10 de lucruri pe care bărbaţii le gândesc, dar nu le spun niciodată". De ar fi numai 10 de lucruri... cel/cea care a scris s-a dat cumva de gol... Adică sunt mai mult de 10 lucruri... poate "zeci de lucruri". Aşa mai da...
Toate ştirile astea le puteţi vedea pe site-ul celor de la ştirileprotv.
               
P.S: Şi ca să vedeţi ce rude bune am, mi-au trimis o ciocolată. :>

vineri, 8 martie 2013

Şcoala

              Dacă săptămâna trecută nu am avut ce să scriu la categoria "Şcoală", am săptămâna asta.
Luni:
Două ore de matematică... Iese Spy 1 la tablă să rezolve un exerciţiu şi apoi trebuia să facă o reprezentare grafică. (Suntem praf la reprezentări)
Spy: "Aici, pe x 0?"
Profu' enervat: "Nu. Pe z 0."
Desigur că noi, copii proşti, am început să râdem gândindu-ne că profu' râde de noi zicându-ne "z 0"... dar ne-a explicat că există şi "z 0". Mda... ce să ştim noi?!
După prima oră de mate, ia profu' catalogul de pe catedră şi dă să iasă din clasa. Şi ieşind pe uşă ne spune impasibil: "Vedeţi că aveţi un şoarece. A intrat pe uşă." Noi în faţa clasei, la tablă, avem un fel de postament (un fel că scăunel pentru copiii mici ca să poată ajunge la chiuvetă). Desigur că şobolanu' s-a ascuns acolo. Au tras băieţii chestia aia... ţipete, urlete... o colegă deja era în capătul celălalt de hol. Era un şoarece... bine, după alţii se pare că era un şobolan... după alţii... se pare că era ditamai dihania.
Un coleg: "Ai vrea să-l tragă şobolanu' pe prof de pantaloni când e la tablă?"
Un alt colg: "Da' ce-i măh, Pitbull?"
Oricum, şorico-şobo-pitbull-ul a dat o tură de clasă şi a dispărut printre nişte ţevi.
Ora de română.
Noi: "Doamna, avem un şobolan."
Profa: "Ce aveţi măh? Să nu faceţi vreo glumă proastă... Îmi e frică de ei."
Stă profa la catedră şi la un moment dat cred că a gâdilat-o faţa de catedră pe picioare... şi s-a speriat.
Profa: "Dacă-i vorba de şobolani, eu nu mai intru în clasă la voi."
Ora de economie.
La ora de economie am dat lucrare... cu diriginta. Deci ne durea la... cizme. Noi toţi cu caietele pe sub bancă... iar diriga se apropie de Flori să admire un mărţişor pe care îl avea la haină... şi o vede pe Floare cu caietu'.
Diriga: "Aaa... de-asta ştia Florina aşa bine."
Marţi:
Chimia.
Profu' de chimia: "Vecina mea (referindu-se la mine) şi-a făcut tema?"
Eu: "Nu."
Dintre toţi profii, fix ăsta trebuia să stea pe lângă mine.
Miercuri:
Franceza.
Am pus în aplicare ochii mei de căţeluş pentru a o convinge pe Simona să ne înscriem la un concurs cu o prezentare PowerPoint. Şi da, am convins-o. Dar când a auzit de desen... din prima a zis că da, participă. Mmm..
Nah, săptămâna asta M. a lipsit de la şcoală pentru că s-a pregătit pentru olimpiada de istorie. La info am stat.. că deh, dacă nu-i M. profa nu predă, că vezi dom'ne... "nimeni nu-i interesat".
Ziua de miercuri nici măcar nu prevestea ceea ce urma să se întâmple...
Joi.
Iar nu a avut chef profa de info de predat... s-a făcut că are treabă 2 ore.
Şi de aici urmează partea interesantă.
Era pauză mare, în clasă eram 3 fete (eu şi spioancele) şi băieţii. Unul dintre nesuferiţii clasei (ăla libidinos) discuta cu băieţii despre nu ştiu ce chestie dintr-un joc... şi s-a gândit el să le arate schema... pe mine. M-a lovit. După ce că m-a durut, m-am mai şi speriat... Am vrut să alerg după el, dar nu îşi avea rostul... aşa că i-am zis ceva de bine în gura mare pe hol, apoi i-am aruncat geanta în coşul de gunoi. A venit deşteptul, şi-a luat geanta din coş, s-a repezit la mine, m-a lovit uşor cu geanta (că m-am ferit punând mâna, că altfel mă lovea mai tare) şi m-am înfipt cu unghiile în gâtul lui. Şi atunci m-a luat de păr... Spioancele trăgeau de mine, băieţii de el, iar eu mă uitam în ochii lui. Băi, privirea aia... numai prin filmele cu psihopaţi o puteţi găsi. Cred că acea privire e descrisă în cărţile de psihologie la capitolul "Demenţă". Când mi-a dat drumu' tâmpitu', am zburat la directoare (alde Spy în urma mea). Pe hol profu' de engleză vorbea la telefon.
Profu': "Ce aţi păţit?"
I-am povestit... şi cică profu': "O să-l ascult la tablă din toată materia. Pentru chestia asta, la mine are nota 2."
Şi am stat cred că mai bine de 20 de minute să o aşteptăm pe directoare care tocmai făcea şedinţă cu profii.
Simona: "Nu putea să-şi găsească şi ăsta altă pauză în care să facă chestia asta?"
După ce s-a terminat şedinţa, am vorbit cu directoarea (mai bine că nu a fost diriga la şcoală pentru că ea de fiecare dată îl pupa-n fund pe respectivu'). A zis că o să vină la noi în pauză...
Am plecat la engleză (aveam engleza). Intrăm noi (eu şi Simona) în clasă... şi îmi aruncă tâmpitu' o privire... Nici nu vreau să-mi imaginez de câte ori şi-a băgat şi şi-a scos din mine...
Se deschide uşa şi intră alţi elevi. Pfuuaaii, asta-mi mai trebuia. Mai trebuia să afle şi alţii că m-a atins un băiat...
Profu' spre prost: "La tablă."
I-a pus câteva întrebări  (adică 3, din toată materia)...
Profu': "La loc. Ai 2.... Cum ai putut mă să dai în fata asta? E una dintre cele mai cuminţi fete..."
Un băiat din clasa care ne invadase: "Cum să te baţi măh cu o fată? Bate-te şi tu cu băieţii..."
Stăteam în bancă cu Simona, iar banca e la fereastră. Ea îşi aruncă ochii pe geam şi rămâne stupefiată. Mă uit şi eu şi am văzut doar că o tanti îşi lua o haină de pe frânghie. Băiatul din faţă i-a văzut faţa şi o întreabă ce are.
Simona: "Era o tanti în sutien... Şi avea cupa mare."
Şi trecând peste faptul că profu' de engleză i-a dat câteva sfaturi cum să se comporte în faţa directoarei... şi anume: să vorbească frumos, să lase mândria la o parte... "că ai mult de pierdut". Mda.
În ora următoare a venit directoarea.
Directoarea: "Fiecare să scrie pe o foaie ceea ce a văzut."
Flori: "Dar eu nu am fost..."
Directoare: "Din trecut..."
Flori: "Aaaa..." (plus un zâmbet malefic)
Eu am scris o jumătate de pagină (scrisul meu mic, mic), Flori cam trei sferturi de pagină... la fel şi Spioancele. Ce e de admirat la Spy 1 e faptul că ea scrie foarte încet, iar dacă dădeam lucrare la română în 10 minute nici nu avea timp să scrie cât a scris acolo.
După ce a strâns foile, directoarea i-a spus ca vineri să vină  la ea.
Vineri
Abia aşteptam să văd ce îi va face directoarea...
Intră unu' de la clasa alăturată: "Ce faci măh? Ai fost la directoare?"
Şi de aici rezultă că a aflat mai multă lume despre toată chestia asta... În pauză s-a dus ăsta la directoare şi se întoarce destul de repede. Ăştia din clasă când îl văd, încep să sară cu întrebări... la care el: "Nici nu era."
În pauză bâzâia o muscă prin clasă. Spy 1: "Cum ar fi dacă ar începe şobolanu' să zboare după muscă, ca Superman?" La fizică s-a spart seminţe. Mie una îmi e urât să sparg seminţe la şcoală. S-a spart seminţe, s-a jucat cărţi... la un moment dat celălalt nesuferit (nu ăsta care m-a lăsat cu mai puţine fire de păr în cap) începe să arunce cu un pix în noi, ăştia care stăteam în spate.
Spy 1: "Parcă zici că jucăm cărţi în război."
Şi să arunce şi un alt coleg care stătea la fereastră.
Un coleg cu care eram în spate: "Bă, capu' jos că asta n-are ţintă."
Şi bine a zis că nu are ţintă...
Unul din colegi a lovit-o pe Simona în cap cu o chestie de la bancă.
Simona: "Trebuie să mă răzbun, dar cum? Gata! Îi pun coji de seminţe în geantă... Sau în bancă..."
Dar nici nu apucă să se gândească prea bine, că respectivu' dă să se aşeze pe un scaun şi se rupe scaunul.
Simona: "Karma..."
Apoi la câtă mizerie era pe jos, alde Spy au făcut-o pe "femeia de serviciu" şi s-au pus să măture. Au făcut clasa lună  (nici femeile de serviciu nu cred că măturau ca ele)... numai ca să nu se supere profa de română înlocuitoare sau să ne facă femeile de serviciu referat.
În timp ce Spy 1 mătura ce se gândeşte ea: "Cum ar fi să iasă şobolanu' acum şi să-mi zică: lasă-mi cojile aici!"
Eh, şi apoi am plecat acasă că ne-a dat drumu' profa de română.

              În concluzie pot spune că avem o mascotă a clasei şi anume: "Şorico-şobo-pitbull-ul" pe care încercăm să o creştem cu multă grijă şi să-i acordăm atenţie... poate, poate se face vreun şobolan mutant căruia i se vor scurge balele verzi şi o să-l mănânce pe profu' de chimie...
Săptămâna asta am tremurat la şcoală... era mai cald afară decât în clasă. Joi eram în clasă, vorbeam şi ieşeau aburi. În rest aştept să văd ce o să facă directoarea...

miercuri, 6 martie 2013

Sărută-mă şi iubeşte-mă!

             Prea multe urme de buze pe gâtul tău, iar cearşaful de pe pat e deranjat... Numai ochii mei de fiară te mai caută. Mă furişez în spatele tău şi te cuprind în braţe, apoi te întorc cu faţa spre mine şi te muşc de gât. Te trag de tricou şi te întind înapoi în patul din care tocmai te-ai ridicat. Te-aş condamna la închisoare aici, în pat, cu mine...
             Zi şi noapte te-aş ţine de mână şi te-aş duce departe, să fim doar noi doi. Sub clar de lună, o stea căzătoare să alunece pe cer... să te strâng în braţe şi să-ţi spun că tu eşti steaua mea. Ai căzut din cer la picioarele mele. M-ai fermecat cu strălucirea ta şi m-ai făcut să radiez de fericire.
Un om nebun cu speranţe şi vise, aflat într-o fugă nebună după o iubire nestinsă... după strălucirea ochilor tăi. Eşti o stea strălucitoare pe un cer cu prea mulţi nori.
             Te mai sărut încă o dată pe gât şi-mi aşez capul pe pieptul tău să-ţi simt respiraţia. Ţi-aş spune cele mai frumoase poveşti în care personajele am fi noi doi, doar ca să te ţin lângă mine. Vreau să-ţi dau din iubirea mea. Un sărut dulce, o mângâiere, o îmbrăţişare...
Cred că m-am îmbolnăvit... M-am îmbolnăvit de iubire, iar tu eşti singurul remediu. Vino şi mai sărută-mă încă o dată. Plimbă-ţi mâinile pe coapsele mele şi gustă din fructul pasiunii. Sărută-mă şi iubeşte-mă! Alintă-mă şi mângâie-mă! Vreau să fiu a ta, să-ţi simt buzele dulci şi roşii parcă-nsângerate pe pielea mea. Vreau să ne amestecăm trupurile în noapte. Vreau să fim doar o persoană. Vreau să fim noi. Vreau să respirăm la fel, să simţim la fel.
              Iar la sfârşit să simţim cum răcoarea nopţilor de vară intră pe fereastră şi ne mângâie trupurile goale.
Nu, dar stai că nu s-a terminat. Nu m-am săturat de tine, de îmbrăţişările tale... Tot te mai vreau, aşa că sărută-mă!

luni, 4 martie 2013

Nebuna din umbră

            Cum ar fi să mergi aşa liniştit... şi relaxat pe stradă şi să vezi o umbră lângă tine? Sau să mergi relaxat şi de fiecare dată când întorci capul să vezi aceeaşi persoană în spatele tău?
            Totul a început într-o zi cu soare, într-o zi în care sosia unei persoane aflate peste 7 mări şi 7 ţări a avut ghinionul să se întâlnească cu o psihopată spcăpată de la spitalul de nebuni.
Şi-a reperat victima şi a început să o urmărească, să-i simtă mirosul şi să-i fotografieze în minte figura. Nu avea la spate niciun topor, cuţit sau alte arme periculoase... S-a gândit că ar fi bine ca mai întâi să-şi urmărească victima apoi să sară pe ea.
            Ziua lui începuse bine şi nu se aştepta să fie urmărit. Dar trebuia să se gândească că e ceva ciudat, atunci când, de fiecare dată când întorcea capul să se uite în urma lui vedea aceeaşi persoană. Aceeaşi psihopată cu ochi mari...
În timp ce mergea el pe stradă, parcă şi soarele se ascunsese în nori... Parcă şi lui îi era frică... dar poate dorea să ascundă urmele urmăririi... Ea păşea pe urmele lui gândindu-se la acei ochi şi la acea privire de peste 7 mări şi 7 ţări, dorind să vadă dacă şi victima ei are aceeaşi privire pătrunzătoare. Parcă încordat şi simţind respiraţia pătrânzătoare a nebunei în spatele lui, tânărul s-a oprit. S-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta... şi a trecut mai departe. Nebuna cu ochi sticloşi în spatele lui, atentă să nu-l piardă din ochi. Păşea pe urmele lui strângând din dinţi doar pentru a nu sări pe el. Victima a încetinit, iar nebuna l-a depăşit... mergând mai departe... dar întorcând capul după el privindu-l în ochi. Nu, nu avea aceeaşi privire, pentru că acea privire nu poate exista la mai multe persoane. Nebuna şi-a continuat drumul, după ce i-a zâmbit sadic...

duminică, 3 martie 2013

Luminiţa, baba şi chiloţeii

             Măh, eu nu ştiu cum e pe la alte case, dar pe la casa mea (vorba vine "casa mea", că doar nu e casa mea... eu doar stau în ea) se întâmplă lucruri ciudate. Hai să nu le spun "paranormale" că mă sperii singură şi cine ştie ce mai visez la noapte. Nu, nu vă gândiţi la uşi trântite în miez de noapte, ochi strălucitori, farfurii zburătoare, voci sinistre sau mai ştiu eu ce altceva... Nu se întâmplă chestii de-astea. E ceva mai lejer de atât. Nu necesită exorcism, aghiazmă sau cântecele din partea preotului. Nu mă. E mai simplu de atât....
Păi uite... uneori dau drumul la calculator, bipăie detectorul de gaz şi se opreşte gazul. De aici eu trag concluzia că al meu calculator merge, de fapt, cu gaz... el nu are nicio treabă cu priza sau curentul. Şi era şi un banc cam pe tema asta: "Componentele electronice funţionează cu fum. Cum iese fumul din ele, cum nu mai funcţionează". Eh, spre norocul meu, nu a ieşit fum din unitate...
            Al doilea lucru paranormal e dispariţia luminiţei din frigider. Băi, mi-a furat cineva luminiţa din frigider. Seara dacă vreau să iau ceva din frigider trebuie să aprind becul... că doar de-asta a fost făcută luminiţa din frigider... ca să vezi ce iei din el noaptea, ca să nu mai aprinzi becul. Dar cineva mi-a furat luminiţa!! Să prindă cineva hoţul! Azi-dimineaţă deschid eu frigiderul, iau ce-mi trebuia... închid frigiderul, stau câteva secunde şi mă întorc brusc realizând că e ceva schimbat la el. Nu, nu îşi schimbase culoarea... nu mai avea luminiţă! Tragic! Eu când eram mică tot credeam că lumina aia stă aprinsă mereu. Apoi am descoperit care-i faza cu luminiţa magică din frigider.
            Azi eram într-un magazin, iar în faţa mea erau două "domnişoare" de vreo 70 de anişori. Erau şi "fetiţele" în floarea vârstei. Îşi cumpărau dresuri din lycra...
Baba x: "Da doamnă, i-am luat şi lu' doamna Stoica..."
Baba y: "Aşaa... de-aia nu-mi ieşea mie."
Mno, până aici ai fi zis că cele două babe împreună cu pretena lor... doamna Stoica, vor merge la vreo înmormântare... că unde naiba se pot duce 3 babe cucuiete cu dresuri lycra? La înmormântare.
Dar nu măh, staţi aşea... că cele două babe au mai cumpărat şi 3 perechi de chiloţi... Desigur că au luat şi pentru doamna Stoica. Mă întreb ce le-o fi spus doamna Stoica: "Dragelor, să-mi cumpăraţi şi mie o pereche de chiloţei d'ăia sexy... că în seara asta am partidă...".
Şi acum să nu vă gândiţi la cine ştie ce pereche de tanga roşii cu fundiţe şi bulinuţe... Nuu, erau "chiloţei" din ăia pentru fundu' mării. Una din babe către mine: "Mă fetiţă, lasă babele să-şi aleagă chiloţi... şi stai mai aşa!". Mă puteam eu împotrivi unei astfel de cereri?
Dacă babele îşi cumpărau doar dresuri, se duceau la înmormântare... dar şi-au cumpărat şi chiloţei... deci nu se duceau la înmormântare... că doar nu te duci la înmormântare ca să-ţi etalezi chiloţeii... Bine, sau poate te duci, ca mai apoi să-l consolezi pe văduv (doar în astfel de cazuri)... Dar poate babele se duceau la vreun gangbang...
             Şi atunci când babele stau la taifas şi bârfesc toţi vecinii şi îşi laudă copiii şi nepoţii mai au loc şi următoarele discuţii:
Baba x: "Fată, am văzut nişte chiloţei foarte frumoşi."
Baba y: "Hai fată! Tre' să-mi cumpăr şi eu..."
Baba z: "Stai fată că-ţi cumpărăm noi mâine... doar să ne spui unde i-ai văzut."
Baba y: "Da' unde le faci inaugurarea?"
Baba x: "Mi-am găsit şi eu o prospătură pe internet. Apropo, eu sunt Anca, am 21 de ani şi am nevoie urgentă de chiloţii ăia!"

sâmbătă, 2 martie 2013

Harlem shake

                 Se putea să nu scriu despre asta? Desigur că nu se puteam... Şi ştiţi de ce scriu asta? Pentru că aşa vreau eu.
                 Trecând la subiect, eu vreau să spun că nu înţeleg ideea dansului ăsta. De ce ar vrea cineva să-şi amestece neuronii şi să-şi rearanjeze oasele în halul ăla? Mai bine s-ar arunca de pe un munte, cred că ar fi acelaşi rezultat.
Normal că după ciudăţenia aia de gangnam style a trebuit să apară şi o altă ciudăţenie mult mai mare decât ciudăţenia aia mai mică. Dacă în gangnam style dansai ca un cal în călduri, acum ai ocazia să-ţi rearanjezi toate oasele şi neuronii, chiar la tine acasă... Ofertă!! Dansezi acum şi obţii o rearanjare a oaselor pe gratis!!!
Desigur, ca orice dans nou apărut... toată lumea începe să se filmeze pe unde, cum şi în ce hal dansează ei. Am văzut că nişte unii au dansat harlem shake într-un avion. Au dansat, că doar ce se putea întâmpla?
                 Mă gândeam azi noapte la treaba asta cu dansul şi nunţile (botezuri, majorate, zile de naştere, înmormântări, primul salariu, primul 10 la mate, luat bac-ul etc.)... deci mă gândeam la toate dansurile pe care le pun în practică omii atunci când sunt fericiţi. La nunţi e imposibil să nu se danseze meneaito sau alte dansuri "tradiţionale". Şi eu acum mă întreb, de fapt nu mă mai întreb că am căutat pe youtube acum şi se pare că există nişte dezaxaţi care au dansat stupizenia asta la nuntă. Deci da, harlem shake e noul dans "tradiţional".
                 Şi acum mă întreb de unde zmeura mă-sii apar dansurile astea? Cred că a fost inventat de vreun posedatat ceva... sau unu' care mâncase prea multă ciocolată... sau poate avea vreun peşte în pantaloni. Acum serios... cum să-ţi amesteci creierul în halul ăla?
Da să stăm calmi, că sigur o să apară un alt dans peste câteva săptămâni sau luni. Unu' şi mai dezaxat ca ăsta, unu' care să-ţi amestece şi mai rău toate oasele, intestinele şi alte măruntaie. Unii sunt foarte creativi, alţii sunt foarte receptivi. Cum a apărut un dans nou, cum imediat se umple netu' de filmuleţe cum se manifestă specimenele. Nu, de fapt vor să scoată demonul din ei. Dap, asta e! Să-i stropească măh cineva cu aghiazmă pe săracii posedaţi.
                  Da' păi ce să-i faci... pe mine nu mă mulţumeşte mai nimic! Ciufuta de mine... (Mai nou sunt ciufută, nu mai sunt cactus :D).

vineri, 1 martie 2013

1 Martie

Bomboanee!!

             Da, am primit bomboane azi. S-a cam dus aia cu mărţişoru', dar nu pot spune că îmi pare rău. Mărţişorul ăla tradiţional a fost înlocuit cu bombonele. Şi desigur că nu mă supăr. Abia mă îndulcesc şi nu mai sunt un cactus.
             Azi dimineaţă parcă toată lumea s-a gândit să iasă afară. Băi, da' toată lumea. Copii, copiluţi (cuvântul profei de info atunci când e în toane bune), babe, domnişoare, mămici şi alte fosile umblau cu bucheţelele în mânuţe. Aveau şi băieţii buchete de flori şi punguţe de cadouaşe pentru cine ştie ce domnişoare speciale din viaţa lor.
             Azi dimineaţă, mergând spre şcoală şi trecând pe lângă piaţa plină de ţigani care vindeau flori şi mărţişoare, vine o ambulanţă cu sirenele pornite... parchează, opreşte chiţăitorile, coboară un nene din ambulanţă... se duce la o "negresă", cumpără câteva buchete de flori, se urcă în ambulanţă şi plecă cu sirenele pornite. Avea o urgenţă, dom'ne.
Apoi am trecut pe lângă doi... domni. Hai să le spunem domni, să nu-i jignim. Miroseau a ultimul parfum de firmă fabricat la crâşma din colţ. Unul din ei tocmai cumpărase o zambilă pentru Zambilica lui care, bănuiesc, a fost cam supărată din cauza faptului că Zambilă ăsta al ei s-a întors azi-noapte cam târziu... (asta mi-am dat seama din dialogul celor două specimene puternic "parfumate").
X: "Bă, i-am luat lu' asta a mea o zambilă şi o să i-o dau să mă lase-n pace... că aseară am venit târziu."
Z: "Bravo măh!"
Îi duce capu'... Dar totuşi mă întreb ce s-a întâmplat cu zambila. Oare Zambilica a fost încântată de cadoul de 1 Martie? Oare Zambilă va primi o partidă de sex pentru cadoul neaşteptat? Oare... Zambilica îl va aştepta şi în seara asta cu tigaia pregătită pe nea Zambilă?
             Dar hai să-i lăsăm la o parte pe alde Zambilă şi să mă laud că am văzut azi o albină. Şi desigur, albina aia a simţit că-s dulce de la atâtea bomboane şi a avut o tentativă de a mă gusta. A atentat la faţa mea, dar eu m-am retras. Şi aşa am scăpat de acul otrăvitor al albinuţei care atenta la ceva dulceaţă (desigur, dulceaţa eram eu... modesta de mine).

În altă ordine de idei... vine, vine primăvaraaaaa!!!


 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.