miercuri, 10 aprilie 2013

Numai noi*

... apoi te-am pierdut în lumea asta mare şi te-ai ascuns. Te-am căutat, prin toate colţurile minţii şi am dărmat ziduri groase. Nu te-am găsit pe tine, am găsit doar amintiri şi urme.
Te-am căutat şi departe. Ţi-am căutat peste tot buzele dulci. Ţi-am căutat vocea şi parfumul. Mergeam pe stradă şi întorceam capul după fiecare persoană care mi se părea că are vocea ta...
Nimeni nu o să-mi explice unde ai dispărut. Totul se învârte în jurul meu, iar eu păşesc în gol.
Nimeni nu o să-mi explice dacă ai fost adevărat, dacă a fost adevărat ceva. Dar eu îmi zic că a fost...
Se poate să visez, să fiu trează sau să îmi imaginez. Să zac pe jos, cu ochii deschişi căutându-ţi chipul şi mângâierea buzelor.
Nu mai e azi, nu mai e mâine... e doar ieri. E doar... "cândva". E doar... "a fost". "Va fi" s-a pierdut în ceaţă acum mult timp.
Inima mea bate acum în ritmul timpului, nu mai bate în ritmul inimii tale... nu se mai sincronizează cu a ta.
Trupul îmi e greu, iar visele îmi îngheaţă... Să fii indiferent e greu.
Când am pornit la drum, eram doi străini.... Acum am ajuns să fim tot doi străini, dar cu amintiri comune.
Ţi-am sărit în braţe, iar tu m-ai sărutat pe buze, fericiţi că ne-am întâlnit. Apoi mi-ai spus că nu o să mai pleci, că vom fi doar noi doi şi lumea noastră.
Tresar şi îmi dau seama că visez. Cel mai tare mă doare că îţi pierd imaginea chipului din mintea mea. O ultimă încercare de a-mi aduce aminte chipul tău, vocea... privirea, mângâierea...
Îmi pare rău... ştiu că "a fost" şi nu "va mai fi".
Merg înainte pe drumul meu, dar o să mă mai uit în urmă... o să mă mai uit după tine şi o să las câte un semn cu creta colorată pe asfaltul gri, doar ca să ştii că am trecut pe acolo... în cazul în care vreodată, cândva...
Amăgiri, nu?
Ştiu...


Un comentariu:

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.