Asemenea unui fluture ce-şi întinde pentru prima dată aripile, aşa mi-aş întinde şi eu mâinile spre tine dorindu-mi să-ţi simt corpul tău lipit de al meu. Aş vrea să mă săruţi pe buze, iar eu să simt gustul amar al cafelei. Aş vrea ca acel sărut să mă trezească mai bine la realitate. Aş vrea să-ţi ofer câte o picătură dulce de iubire odată cu fiecare sărut pentru a estompa gustul amar al cafelei. Aş vrea să te întinzi lângă mine în pat, iar eu să-mi aşez capul pe pieptul tău şi să simt mirosul de cafea...
Să înceapă o ploaie rece de vară, cu tunete care să strige spre oameni că au uitat de dragoste... Picăturile reci de ploaie ce vor cădea şi vor lovi pământul cu viteză, se vor sparge în mii de gânduri şi poveşti ce vor bate în geam... dar noi vom fi prea ocupaţi pentru a le asculta. Bătăile inimii se vor înteţii, iar fluturii din stomac mi se vor plimba prin vene...
Acum scriu poveşti crezând în iluzii şi vise. Scriu poveşti ce se pierd în negura vremii, poveşti ce descriu două mâini ce au uitat să mai mângâie un obraz plin de lacrimi, doi ochi ce văd un zâmbet sincer, un suflet ce iubeşte alt suflet fără a dori nimic în schimb...
Scriu pe o coală de hârtie aşteptând ca odată şi-odată acestea să se transpună în realitate. Dulci poveşti ce se vor întâmpla cândva...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!