Atenţie! Hamsteri carnivori!

                 Deşi am susţinut sus şi tare câţiva ani la rând că nu mai vreau picior, labă, blană, fulgi sau solzi de alte fiinţe în casă (în afară de oameni), am cedat la ochişorii şi boticul unor şobolani, mă rog... şoareci... eh, bine, sunt hamsteri. Da, am doi hamsteri care au prea multă energie în ei şi dacă i-aş pierde prin casă, Dumnezeul cu mila.
                 Eu mă imaginam că nu o să mai am niciun animal până la bătrâneţe, când o să am o pisică flocoasă, pe care să o numesc Mirciulică şi care să-mi aducă şi mie un  pahar de apă pe patul de moarte. Bine, ok... mâţa nu o să-mi aducă niciodată un pahar de apă... în cel mai bun caz o să vrea să mă omoare. Pisicile sunt sadice şi parşive... dar atâât de drăguţe. Bine, dacă aş lăsa micii şobolani pe labele unei pisici, bănuiesc... adică nu că bănuiesc, mai mult ca sigur, pisica ar spune că nici nu i-au ajuns pe o măsea micii blănoşi sperioşi.

                  Mănâncă până şi carne... şi mă gândeam, băi... să îi învăţ la carne? Poate prind ăştia gust de carne şi apoi încep să mă cert cu ei. Să sară pe masă şi să înceapă să tragă de o parte de copănel de păsăret, iar eu să trag de cealaltă parte. Şi după ce le dau copanul să-l mănânce să-i văd cum îşi gâdilă dinţişorii cu osu', scoţând resturile de carne de printre dinţi. Dacă unii au afiş cu "Câine rău", eu o să am cu "Atenţie! Hamsteri carnivori!" sau "Atenţie. Hamsteri periculoşi!"
                  Doriţi să scăpaţi de copii, de soacră, de nevastă, colegul enervant de apartament? Hamsterii mei sunt pregătiţi să devoreze orice. O să-i dresez ca la început să pară fiinţe foarte drăgălaşi şi nişte mici ghemotoace cu ochişori de mărgele... şi imediat cum bagă prada mâna la ei, hamsterii să o tragă înăuntru şi să o devoreze. Apoi să se cureţe printre dinţi cu un băţ de mărar, să ragă ca un porc, să stea cu burta în sus şi picior peste picior.
Ce lup din Scufiţa Roşie? Băi, vă spun eu... în povestea aia, hamsterii mei au mâncat-o pe bunicuţă. Nu a existat niciun lup.
                  V-aş arăta fotografii cu ei, dar sunt nişte dive... atât de dive încât atunci când mă văd cu aparatul în mână se întorc cu fundu la mine... Atât de dive! Şi au numai o lună... Pe 25 sărbătoresc.
Am glumit... nu le-am dat (încă) carne. Sunt pereche, iar ea (o fi crezut că-i fur iubitu') m-a cam capsat la deget... nu tare, dar destul încât din instinct era să o trântesc înapoi în cutie. Vă daţi seama când or prinde ăştia gust de carne? Râdem, glumim... dar nu ştim niciodată când voi spune, în timp ce dorm: "Simt că mă mănâncă cineva de deget..."