miercuri, 10 iulie 2013

Rezumatul zilei

               Hello! De la un timp îmi e mai uşor să scriu folosindu-mi imaginaţia decât să povestesc ceva real. Că până la urmă, ce să povestesc?
               Să povestesc cum o maşină plină de maimuţe încurcase circulaţia? Nu, nu am "inspirasem" nimic înainte de a ieşi pe afară (se ştie că un lucru bine făcut, e cel făcut în casă). Şi cum ziceam, stăteam să traversez, dar eu aşteptam să treacă o maşină... Şi am tot aşteptat până am văzut că maşina aia era plină de maimuţe care decojeau banane. Maimuţele erau vreo câteva specimene de culoarea cărbunilor care stăteau ca boii (s-au metamorfozat) în mijlocul intersecţiei şi se hlizeau încercând să decojească bananele.
Băi, am văzut tipe care se machiau şi îşi dădeau copitele cu ojă când aşteptau la semafor, moşi care mai închideau ochii cât timp era semaforul roşu, tipi care strigau după fete în timp ce treceau pe stradă... băi, dar niciodată nu am văzut specimene care să decojească banane în intersecţie. Bravo, hai să aplaudăm faptul că ne întoarcem la rădăcini... adică de unde ne tragem, din maimuţe (mi se şopteşte în cască faptul că nu o să mă mai ajute Dumnezeu dacă o să mai spun asta încă o dată).

Tanti: Păi... dacă azi e joi, până luni ajunge.
Eu: Azi e miercuri.
Tanti: Nu, e joi.
Eu: E miercuri.
Deja mă băgase şi pe mine în ceaţă şi mă gândeam unde naiba s-o fi dus ziua de miercuri. Nu, repet, nu sunt sub niciun tratament cu sedative şi nici nu inhalez nimic înainte să ies pe afară... dar tanti aia mă băgase tare de tot în ceaţă. Mă uit la telefon şi zic cu un maaare zâmbet pe faţă: "Azi e miercuri".

               Înainte să mă culc, m-am uitat la Viaţa cu Louie... şi ştiţi cum e ta-su: "Inamiciii!!! Avioane!!"... şi am adormit.
Era vreo 6 şi ceva dimineaţa, ora la care dormitez cel mai bine... şi dintr-o dată se aude ceva. Eram între vis şi realitate. Se auzea un bâzâit. Eu în gând: "Fir-ar mama ta de ţânţar, dacă te prind, tapet te fac!".... dar mai stau eu şi încă între vis şi realitate fiind, bâzâitul se înteţea... "Fuai, da' ce-ai supt bă ţânţarule de bâzâi aşa?!". Bâzâitul se înteţea şi deja nu prea mai era un bâzâit... Şi dintr-o dată văd ditamai elicopterul ce trecea pe deasupra blocului. Da, atunci m-am trezit calumea, iar primul lucru spus a fost: "Inamicii!!!". Desenele astea...

Cam atât pe ziua de azi că trebuie să mă gândesc la texte frumoase.
Hai, pa!

2 comentarii:

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.