luni, 19 august 2013

Neant*

               Sunt secată de idei şi de gânduri, nu mai am chef de nimic şi totul mă doare... e doar un film stupid care rulează fără încetare pe marile ecrane. Eu sunt personajul principal... şi am încurcat rolul, dar improvizez treptat.
Sărut pe altcineva, mă împiedic de prag. Nu pic, îmi ţin echilibrul...  fac chiar şi o piruetă într-un picior. Mă descurc şi nu-mi fac probleme... Totul e un vis şi obrazul stâng mă arde. Nu te mai gândi cu ură la mine, nu te mai gândi deloc.

                Vino mai aproape să te sorb din priviri... şi apoi să te înjunghii pe la spate. Dar îmi pare rău că nu o pot face... Dar totuşi, vino mai aproape. Nu îţi fac nimic, promit solemn.
Nu ştiu cât de departe să-mi duc inima ca să nu o mai aud.
Toate lucrurile au frumuseţea lor, dar eu aş vrea să fug departe de tot... de tot şi de toate. Să mă ascund unde nici lupii nu ajung. Să fiu singură şi să nu îţi mai aud murmurul adus de vânt. Frica distruge dragostea, dar de un singur lucru mi-a fost mie frică... acela să nu te pierd.
Dar totul e pe fugă şi nu are rost să insist. Încetez să cred, să sper, să mai spun că visez.
Nu mai are rost, totul s-a pierdut în neant.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.