"Dragul meu,
Ştii momentul ăla în care vezi pe cineva drag şi te panichezi? Da, am experimentat momentul ăla. Atunci aş fi rămas acolo, poate m-aş fi ghemuit pe asfalt... sau aş fi plecat alergând, aşa cum fac persoanele fără curaj. Dar nu am făcut decât să te strâng în braţe. Sper că ai observat că nu am mai plâns, asta însemnând că sunt mai curajoasă.
Îmi place să fiu mângâiată, sărutată, ţinută în braţe. Îmi plac toate astea la nebunie. Dar ştii de ce îmi plac toate astea atât de mult? Pentru că vin din partea ta, din partea unei persoane speciale.
Sper să nu dai ochii peste cap şi să-ţi spui că nu eşti o persoană specială. Ascultă-mă şi dă-mi dreptate!
Uneori e uşor să scrii. Ai impresia că toate cuvintele curg prin vene, apoi ajung pe foaie. E tare plăcut să scrii şi mai ales să-i scrii unei persoane dragi. Crede-mă, îmi eşti drag!
Doare că nu te pot vedea, că nu te pot atinge... că eşti doar în mintea mea. Şi aş vrea să te scot din mintea mea, la fel cum un magician scoate un iepure din pălărie. Aş vrea să-ţi proiectez imaginea pe pereţii camerei mele, dar singurul loc în care îţi proiectez imaginea este în mintea mea. Aş vrea să te scot de acolo numai pentru a-ţi simţi parfumul şi respiraţia pe obrazul meu în timp ce aş sta în braţele tale. Poate că te-aş şi săruta... încet, savurându-ţi buzele care ar fi moi şi dulci... dulci la fel ca tine.
Şi plouă necontenit, iar eu privesc pe fereastră şi mă gândesc la tine. La cât de mult aş vrea să stau ghemuită lângă tine şi aş asculta cum picăturile de ploaie lovesc cu rapiditate fereastra. Ţi-aş mângâia pieptul şi te-aş săruta pe gât şi pe obraz. Tu ţi-ai întoarce buzele spre ale mele şi m-ai săruta. Te-ai apleca peste mine şi ai continua să mă săruţi... şi atunci un tunet mă va face să te strâng la pieptul meu.
Minutele trec încet, iar eu încerc să nu mă mai gândesc la tine măcar pentru o secundă... pentru un minut, pentru o zi. Dar tu eşti precum un magician... ţi-ai aruncat vraja asupra mea, iar eu mă gândesc acum la tine mereu.
Să-mi fi spus cineva acum ceva timp că am să scriu zeci de scrisori, am să consum multe picături de cerneală, că o să ţin la cineva cum niciodată nu am mai ţinut, că o să sper ca totul să fie bine, că mă voi gândi la tine în fiecare zi... de mi-ar fi spus toate astea şi încă vreo câteva, aş fi râs şi i-aş fi spus că eu nu voi face asta.
Dar uită-mă aici, scriindu-ţi din nou... Şi din nou tu nu vei primi ceea ce îţi scriu. E mai bine ca peste aceste rânduri să treacă anii, hârtia să se îngălbenească, iar unele cuvinte să se şteargă. Să uit de ele şi să le citesc într-o zi de toamnă târzie, în timp ce aş bea un pahar de lapte cu ciocolată, învelită fiind cu o pătură groasă... Şi le voi citi cu drag amintindu-mi de tine şi de mine... cei de acum mulţi ani... îmi voi aminti de tine, de cel ce vei sta lângă mine şi o să mă rogi să ţi le dau şi ţie să le citeşti. Apoi mă vei săruta şi îmi vei zâmbi.
Dar până atunci, o să rog stelele să scrie pe cer: "Îmi e dor de tine!"
Cu drag,
O Persoană Care Ţine La Tine"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!