joi, 17 octombrie 2013

Şuetă

                   Uite că am ajuns să mai am şi eu câteva minute minunate şi încântătoare în care să apuc să scriu pe aici. De ce abia acum? Pentru că profii s-au transformat în nişte tirani puşi pe dat teme multe, că ce... elevu' nu mai are altceva în afară de a scrie teme. Desigur, eu sunt genul ăla de persoană care se consumă prea mult şi care nu poate dormi bine dacă nu ştie că are toate temele terminate... eu când vin de la şcoală nu mă culc, chiar dacă îmi e somn, pentru că nu mă lasă conştiinţa.

                   Altfel spus, am botezat o pisică. O cheamă Hitler şi locuieşte la uşa blocului meu. De ce Hitler? Are faţa albă, iar sub nas are o pată neagră ca o mustaţă. Azi voiam să-i fac o poză, dar a coborât cineva scara... Desigur că nu i-am mai făcut, că cine ştie ce ar fi zis oamenii ăia... că m-am apucat să fotografiez mâţe, că altceva mai bun decât atât nu am...
Şi acum o ştire de ultimă oră.
În data de 17 octombrie, anul curent, la ora 8:00 în oraşul situat pe malul stâng al Dunării... adică în oraşul Brăila, s-a deschis un nou Carrefour market. La ora 7:50 am trecut pe lângă el şi nu pot să vă spun câtă lume era acolo... Eu la ora aia aş fi dormit că afară era nor, iar când e nor parcă dormi şi mai bine.
Şi mă gândeam eu aşa, de ce naibii se îmbulzeşte lumea când se deschide câte un magazin? Nu dă nimeni nimic pe gratis (poate doar câte un balon, ceva). În rest chiar nu văd rostul în a te duce la deschiderea unui magazin. Dar vedeţi voi, e mentalitatea aia de maimuţă comunistă sau de oaie comunistă. Sindromul "turmei" care încă mai are în sânge cozile din perioada comunistă. Tinerii se înghesuie doar atunci când apare câte un model nou de telefon... (da' şi ăştia-s proşti). Momentan nu am timp să detaliez prea mult problema "turmelor", pentru că profu' de mate a considerat că nu merităm şi noi o viaţă normală... aşa că ne-a dat 16 exerciţii.
                  Că tot ziceam mai sus de baloane primite gratis, un coleg a făcut rost de un balon... i-a desenat ochi şi l-a numit Joe (Jegosul, cine se uită la gemenii Cramp cunoaşte). Am o profă nouă la filozofie. Mie îmi pare că are accent de ţărancă şi are pretenţii, iar profei nu i-a plăcut faptul că al meu coleg avea un prieten balon. Eu cred că e mai bine să ai un prieten balon decât un prieten imaginar.
                 Cam atât acum (desigur că mă gândisem la mai multe, dar... le-am uitat, tipic mie).


Dialoguri:
"A: Da, a trecut un elefant, l-a văzut şi mama.
B: Unde a trecut un elefant?
A: Pe stradă.
B: Cum?
A: Cu circu'!
B: Aaa...
C: Cum ar fi să vezi trecând un elefant pe stradă în timp ce întinzi rufe?
D: Şi să-i fâlfâie urechile, nu?!"

4 comentarii:

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.