De unde atata?! Ideile nu-mi alearga prin cap'sor. Am impresia ca ideile mele s-au cristalizat sau mai bine zis, au inghetat, dar da mai bine o fraza mai pompoasa la inceput.
Uneori imi e mai usor sa scriu texte fanteziste, alteori sa scriu ceva rea
l, dar uneori imi e atat de greu incat nu-mi vine sa scriu nimic. De ce? Blocare temporara de informatie, cred. Partea proasta e ca cele mai bune idei imi vin noaptea sau pe la orele de mate. Spre stupefactia unora eu nu dorm noaptea mai mult de patru-cinci ore, in restul orelor dormind cate un pic si gandind cate un pic mai mult. Asa m-am decis sa continui o serie de texte incepute candva pe aici, dar pana la a incepe acele texte... va las cu o tema la religie.
Sugereaza cai crestine pentru fiecare motiv in parte:
1. Sunt prea batran, prefer sa mor decat sa ma chinui atat.
2. Si asa nu mai are nicio sansa, mai bine il deconectam de la aparate.
Chiar daca as fi o persoana religioasa, latura mea mai realista nu m-ar lasa sa iau o decizie care sa fie in defavoarea persoanelor la care tin. Daca esti batran, bolnav, nu mai ai pe nimeni pe lumea asta... chiar si eu fiind in locul acelei persoane mi-as dori sa mor. Cum e vorba aceea: "Lumea mai vine, dar mai si pleaca". Asa ca, din punctul meu de vedere nu invinovatesc acele persoane ca isi vor moartea.
Cu deconectatul de la aparate atunci cand nu i se mai da nicio sansa sunt din nou de acord. Imi dau seama ca e dureros sa faci acest lucru, mai bine preferi sa-l vezi acolo, ca o leguma, decat sa-l stii mort... dar pe alta parte ar fi bine sa te gandesti si la cel ce-si asteapta sentinta pentru ca acela e mai mult mort decat viu. Eu as prefera sa fiu deconectata de la aparate si sa-mi donez organele (alea care sunt bune, ca pun pariu ca nu sunt prea bune nici in starea in care sunt acum). Mor eu dar salvez alta viata.
Stiu ca asta cu donatul de organe multa lume nu o prea vede cu ochi buni "nu las eu pe aia sa umble in corpul meu, de unde stiu eu ca acelea ajung la oamenii care au nevoie?". Noi, ca popor, inca am ramas la traditiile si obiceiurile noastre. Sa fie pazit mortul sa nu cumva sa treaca vreo mata pe acolo ca se transforma in strigoi, sa fie intoarse oglinzile, sa se faca pomeni, sa se duca lumea la biserica sa dea banuti "pentru sufletul mortului"... si altele de genul acesta. Cred ca nu e popor care sa nu aiba traditii si obiceiuri de orice fel, dar unele parca intrec orice limita a ratiunii...
Concluzionand, eu nu am nicio cale crestina de sugerat pentru acele motive. Eu prefer sa mor decat sa ma chinui atunci cand stiu ca oricum nu mai scap cu viata.
Acum astept lumea aia religioasa care sa-mi spuna ca nu am dreptate si ca voi fi arsa pe rug.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!