Noi suntem actantii, viata e decorul ce se schimba la fiecare pauza. Cu grija ne jucam rolurile si uneori mai improvizam atunci cand uitam replicile. Indiferenta ta ocazionala ma sfasie, precum o hiena isi sfasie prada. Dar imi revin imediat si imi dau seama ca e doar un rol bine jucat. Zambesc pe seama naivitatii mele si-mi continui interpretarea rolului.
Ne pierdem prin labirintul inimilor noastre unite. O luam pe drumuri separate in speranta ca macar unul din noi va gasi mai repede iesirea. Dar ne zbatem degeaba pentru ca e un labirint incurcat, dar speram in continuare sa ne regasim si totodata sa gasim iesirea din acest labirint creat chiar de noi. Inimile noastre nu au o harta si nici noi nu putem schita un mic desen dupa care sa ne ghidam. Nu stim fiecare colt ascuns din inimile noastre.
Sufletul tremura in mine de manie, de frica, de durere, de frig, de gelozie, de ura, de fericire, de mahnire... sufletul tremura pentru tine.
Poteca cu soare, presarata cu franturi de curcubee, cu picaturi de roua pe aripi de zana, cu ochii tai ce-mi sticlesc in fata, un vis efemer ce mi se spulbera odata cu dimineata. Sunt confuza si nu imi dau seama de ceea ce a fost si de ceea ce va fi. De ceea ce sunt si de ceea ce am fost. Nu imi dau seama de ceea ce vreau, eu doar imi doresc. Lucrurile le-am inteles doar la suprafata. Am inteles ca nu te pot ajunge si nu ma poti ajunge. Ne-am pierdut in labirint si nu ne mai putem gasi, dar hai sa incercam... hai sa strigam, poate ne vom gasi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!