Soaptele noptii*

                        Unghiile ei ascutite iti zgaraie pielea. Dintii ei se infig in carnea ta. Rasuflarea ei o resimti pe obrazul tau. Mainile ei sunt reci. Inima ii bate cu putere. Buzele ii sunt moi. Ochii ii sunt palizi. Corpul ei e firav. O strangi la pieptul tau si o linistesti cu un sarut. Se lasa moale in bratele tale, iar rasuflarea ei calda te ademeneste sa o mai saruti inca o data. 

                       In noaptea asta grea ganduri de departe se aud in soapta. In suflet iubirea se aduna, speranta e un foc mocnit, durerea e o scanteie, iar viata e doar o lumina.
                       Creat din vise si sperante, din singurate si dor, din  iubire si durere, din tot ce e pe pamant si tot ce-a fost candva. Gandurile nespuse mor incet pe buze, iar cuvantul piere singur in noapte.
                       Visez iar si mi-e dor, da-mi voalul jos si lumineaza-mi ochii, saruta-mi buzele insangerate, intinde-mi un brat, cuprinde-ma usor si inchide-mi pleoapele cu un sarut. Leagana-mi usor cateva cuvinte si transforma-le in dulci vise. Pune-mi-le in brate si lasa-ma sa adorm visand un vis feeric in asteptarea ta. Astept sa ma trezesti din somnul ruda cu moartea, sa ma iei pe brate si sa ma duci departe.
                        Dar tu ai trisat, iar visul mi l-ai prefacut in cosmar. Lacrimi amare imi curg in noapte, iar tu razi ca un nebun privindu-ma cum incerc sa ma trezesc. Imi patrunzi in minte, in vis, in suflet... si te joci cu mine. Ma tarasti intr-un labirint, iar rasul tau hain cutremura totul in jur. Tip, dar tipatul mi-e mut. Lovesc, dar lovesc intr-un zid ce-mi rade. Alerg, dar parca stau pe loc. Te vad in spatele meu si incerc sa ma trezesc. Te blestem si te urasc.
                      Ma trezesc din visul preschimbat in cosmar. Deschid ochii incet, cu teama, iar totul in jurul meu prinde contur. Te caut pe tine, dar nu te gasesc. Lumini difuze tremura pe pereti. Mai e un pic si se face dimineata.
                      Vis efemer si dureros, sa te duci departe de unde ai venit. Mintea mi-ai otravit-o, sufletul mi l-ai ars, iar totul e numai cenusa ce in vant va zbura. Vis din miez de noapte pleaca, du-te departe. Du-te sa innegresti inimile altor oameni, du-te departe, vis otravit.
                      Totul a fost un vis continuu ce s-a transformat cu timpul intr-un cosmar amar. Dar e dimineata si niciun vis nu imi va mai invada mintea in nicio noapte.