Raspunsul la intrebare*

                        Azi mirosi a primavara, a pacate si a praf de stele. Mirosul tau ma cufunda intr-o nebuna narcoza... si visez. Nu iti mai stiu numele, dar iti recunosc chipul si mainile.
                       Evadez din stransoarea gandurilor mele si ma duc numai acolo unde te gasesc pe tine, pe o pleoapa grea ce sta se se inchida. Te vreau langa mine in noptile reci de iarna... Sa iti simt rasuflarea calda, iar in pieptul meu plin de doruri sa rasara stele si minuni. Un cantec surd ne dicteaza miscarile timide. Toate gandurile, dorintele si sentimentele ne sunt puse pe portativul vietii, obstacolele sunt executate in allegro, iar viorile canta in surdina.

                        Tu prinzi viata din clipele visate odata, te imbratisez pe tine, dar de fapt imbratisez viata.
Nu ma trezi, ci lasa-ma sa-mi mai legan visele pe brate cat timp nimeni nu imi stie gandurile.
Fulgerele din inima lovesc pamantul, iar tunetele ingrozesc sufletele, dar numai tu stii de ce e furtuna in ochii mei. O carte cu file rupte si litere nebune zboara cu viteza prin universul meu. E cartea sufletului meu, o carte simpla si urata. Din suflet imi picura sange cu durere si mi-as scalda trupul intr-o apa pura, dar pacatele le tin in mana si nu vreau sa ma despart de ele.
                         Dar, prieten drag ce iti tii ochii plecati spre mine, tu esti singurul care stie de ce e furtuna in ochii mei. Iar pentru ca stii raspunsul la intrebare, iti dau cadoul suprem: cartea sufletului meu. Daca nu imi esti prieten, nu o sa stii raspunsul la intrebare, dar ti-l zic eu. Totul mi se trage de la iubire: narcoza, visul, durerea surda... Dar lipsa ta din bratele mele ma doare, suflet drag.