duminică, 6 aprilie 2014

Despre începuturi

Îmi plac începuturile. 
                         Începuturile au gust de ciocolată. Pot fi dulci, sau pot fi amărui. Pot fi la fel de fine ca o ciocolată bună, sau pot fi la fel de proaste ca o ciocolată ieftină. La fel cum există ciocolată aerată, pot exista și momente ”goale” în fiecare început. Există ciocolată cu diferite creme... și un început poate fi plin de ”crema” pe care o poți savura în liniște. Uneori savurez doar conținutul micuțelor pătrățele, lăsând la o parte straturile de ciocolată ce îmbrățișează crema. Ciocolata cu alune mi se pare cea mai bună. Nu te plictisești de gustul dulce al ciocolatei, găsești ceva crocant, ceva care să mai estompeze din acel gust poate mult prea dulce pentru unii.

                        Începuturile pot fi și ca o cafea caldă, bună, care te trezește, singurul lucru deranjat e zațul care rămâne în urmă, dar unele persoane folosesc chiar și acel zaț în diferite ritualuri de înfrumusețare. Și un început poate fi la fel de bun ca o cafea, rămânând în urmă acel zaț care, de multe ori, îți murdărește chiuveta, respectiv viața, dacă îl privești în mod metaforic. Pot exista persoane care să profite de acel ”zaț” din viața ta, fiind genul de persoane profitoare pe care nu le interesează greutățile tale.
                       Unele începuturi vin cu niște omizi în stomacul tău, omizi care se pot transforma mai târziu în niște fluturi minunați, sau pot muri la stadiul de omizi. Omizile astea se târăsc uneori spre inimă. Mișună pe acolo lăsând în urmă un mic dezastru, în urma căruia inima o ia razna și bate ca o nebună. Omizile încep să se transforme în scurt timp în fluturi de la prima bătaie mai puternică a inimii. Le cresc ușor aripile fragile la fel cum iubirea poate face emoțiile să rodească. Iar când aripile le-au crescut de tot, o explozie de iubire are loc în sufletul tău odată cu primul zbor al fluturilor. Chiar și în cel mai întunecat colțișor al inimii tale pătrunde o rază caldă de iubire și de speranță. Și fluturii ăștia tot cresc. Prima privire, prima îmbrățișare, primul cuvânt frumos, primul sărut...
                      Iubesc începuturile. Îți dau speranțe, te inițiază, te fac mai puternic. Îndrăznești să crezi, să speri, să vrei. Îmi plac începuturile pentru că te vrăjesc cu magia lor, apărând în viața noastră chiar atunci când avem cea mai mare nevoie de un număr de magie. Iar la final aplaudăm încântați și mai cerem încă un număr, sau ne retragem supărați... dar mie nu îmi plac sfârșiturile triste, așa că mai cer încă un număr.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.