Secunde grele*

                 Secundele trec și formează minute. Minutele se transformă în ore, iar orele în zile...

Sufletul îmi tremură. Îmi e dor de tine și îți caut chipul în toate colțurile lumii, dar te găsesc doar în mintea mea. Doar acolo ești prezentă și îmi vorbești... și mă iubești.

                 Îmi imaginez că stai singură la geam și privești picăturile de ploaia. Aș vrea să fiu o picătură de ploaie și să-ți bat în geam, măcar atât dacă nu pot fi lângă tine.

                  Dar dacă aș fi lângă tine ți-aș șopti un cântec de iubire, ți-aș spune cât te-am cautat și cât te doresc. Ți-aș mângâia obrajii fini și ți-aș săruta buzele moi. Te-aș întreba cum m-ai vrăjit cu zâmbetul tău, dar mai bine doar te-aș privi. Niciodată nu m-aș putea sătura de tine, de ochii tăi, de buzele tale cărnoase... niciodată nu m-aș putea sătura de fiecare atingere de-a ta. 

                 Acum sufletul îmi e mai bogat ca-ntotdeauna, dar o lume întreagă parcă ne desparte. 

Ți-aș dărui flori stropite de rouă și ne-am plimba pe un câmp de maci.

Ți-aș da o scoică în care să auzi marea și aș desena pe nisipul ud o inimă mare.

Am privi împreună stelele, iar tu ți-ai așeza capul pe pieptul meu și am găsi împreună constelațiile.

Aș face orice pentru zâmbetul tău plin de candoare...

                 Picături de ploaie s-ar prelinge pe trupul tău și cred că le-ar părea rău că alunecă de pe el. Părul ud ți-ar acoperi gâtul. Ți l-aș strânge într-un coc și ți-aș săruta umerii. Parfumul tău m-ar ispiti, iar buzele mi-ar urca spre gâtul tău. Tu ai chicoti, iar eu aș fi cel mai fericit. Aș fi fericit pentru că te-aș avea. 

Te-aș purta pe brațe, te-aș învârti și te-aș săruta. Ai străluci pe cerul meu mai tare decât soarele, iar pe timp de noapte ai fi luna mea. Aș aduna stelele de pe cer și le-aș ordona pentru a-ți scrie numele cu ele, cel mai frumos nume... 

                 Mi-ai răpit inima și o ții ascunsă în căușul mâinilor tale. Ți-o las ție, doar dacă îmi dai și mie inima ta să am grijă de ea, iubito.